marți, 17 noiembrie 2009

Jurnalul unui copil nenascut!



SAPTAMANA 1
De azi a inceput viata mea. Parintii mei nu stiu inca, dar eu totusi exist, Si voi fi fetita. Voi avea parul blond si ochii albastri. Este stabilit aproape totul,chiar si faptul ca voi iubi florile. Dar mai intai Il iubesc pe Dumnezeu care mi-a daruit suflet din clipa zamislirii si pe parintii mei, caci sunt trup din trupul luo.

SAPTAMANA 2
Unii sustin ca nu sunt o fiinta reala, ca numai mama exista. Eu, insa exist cu adevarat, tot asa cum o firmitura de paine este totusi paine adevarata. Mama exista la fel si eu.

SAPTAMANA 3
Acum, tocmai incep sa deschid gurita. Ganditi-va peste aproximativ un an de zile voi rade, voi vorbi. Stiu si care va fi primul meu cuvant MAMA. Ea ma va invata sa ma rog spunand: "Ingerasul"...

SAPTAMANA 4
Azi a inceput sa-mi bata inima. De acum in colo ea va bate tic-tac pentru tot restul vietii fara a se odihni! Oare mami aude ticaitul inimii mele? Eu o iubesc, dar ei ii pasa de mine?
Ma indrageste cu adevarat?

SAPTAMANA 5
Cresc cate putin in fiecare zi. Incep sa mi se formeze mainile si piciorusele. Dar trebuie sa mai astept mult timp pana cand aceste picioruse ma vor inalta spre bratele mamei si pana voi putea cu manutele culege flori si imbratisa pe tata.

SAPTAMANA 6
La maine incepe sa mi se formeze degetelele. Cu ele voi putea mangaia parul mamei, voi putea tine stiloul la scoala si voi putea fi de ajutor multora. Voi putea sa le unesc la rugaciune si sa fac Semnul Crucii.

SAPTAMANA 7
Abia astazi i-a spus dorctorul mamei ca eu exist aici, sub inima ei. Oh, cat de fericita trebuie sa fie! Esti feicita, mami? Te rog, e timpul pregateste-te sa primesti Sfanta Impartasanie, ca sa primesc si eu putere din Ea! Ne sfintim si ne intarim impreuna.

SAPTAMANA 8
Mami si tati probabil se gandesc ce nume o sa-mi puna. Dar ei nici macar nu stiu ca sunt fetita. Vreau sa ma cheme Varvara, fiindca azi e ziua mea in calendarul crestin. Ma simt deja mare.

SAPTAMANA 9
Am aproape 4 grame si 30mm. Ei bine, incep sa fac primele miscari din viata mea. Doctorul imi poate asculta bataile inimii. Si tata ar putea face la fel. Am fi cu totii fericiti!

SAPTAMANA 10
Acum aproape pot sa vad. In jurul meu este inca intuneric. Cand mami ma va scoate in lume, in jur vor fi pretutindeni soare si flori. Dar mai mult decat orice, vreau s-o vad pe mami. Cum arati, mami?

SAPTAMANA 11
Pruncul Iisus a venit astazi pe lume pentru ocrotirea si mantuirea mea. Desi nu m-am nascut inca, EL stie de mine. Vreau sa-i multumesc ca vin pe lume si sa-L preamaresc toata viata mea, straduindu-ma sa duc o viata morala. Vreau sa fiu cu El in Cer!

SAPTAMANA 12
Simt ca mama ma uraste si sunt foarte zbuciumata. CE FACI MAMI, MA OMORI?


http://www.youtube.com/watch?v=cjNo_0cW-ek&feature=related
http://www.avort.net/

3 comentarii:

  1. vai de capul meu...de ce a trebuit sa postezi asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. E dureros ce ai postat aici, o mama, o femeie nu poate citi asa ceva...nu ai cum..e o crima, un pacat care nu poate fi iertat niciodata, nu este nici o scuza ca o viitoare mama sa faca asa ceva..
    m-a marcat nici nu mai am cuvinte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am vrut sa marchez...sa sochez...am vrut doar sa prezint ce inseamna avortul pentru mine...cat de grav...cat de dureros....si cat de pacatosi sunt cei care fac asta!!!Ce fac???omoara...asta fac...omoara niste suflete nevinovate...niste persoane carora li se ia dreptul la viata fara ca ei sa doreasca asta.Cine e vinovat pentru luicrul asta??nu doar mama...ci toti cei care o indeamna si o ajuta sa faca avortul!

    RăspundețiȘtergere