-De ce sa te ascunzi de mine?
Ma intreaba imaginea mea in oglinda, intr-un superb halat de casa albastru cu dungi galbene.
Nu, nu-l iubesc, ti-am mai spus,
e un simplu pasager in viata mea,
dar tu te-ai uitat urat la mine,
cu ochii ingustati, incat
am fost nevoita sa recunosc:
da, uite, bine...L-am cunoscut intr-un restaurant incarcat de lemne, fara o masa libera, cu lumanari inalte si portocalii: uite: doi oamnei pe o plaja, doi oameni in intunericul unui cinema, doi oameni urcand muntele inghetat si alb, doi oamneni azi, doi oameni maine, si chiar si-n ziua de dupa maine...
Rasul tau, care nu mai era si al meu, zgudui oglinda si-ti infoie faldurile halatului...
-Si de ce te ascunzi de mine? Eu stiu mai bine ca tine de degetele impreunate in nisip, de ochii ce se obisnuiau cu intunericul, de cabana din barne si focul, si sarutul...Eu stiu ce tu incerci sa ascunzi de tine, ascunzandu-te de mine...Eu stiu ca nu exista intoarcere...
Palma ta se indrepta prin oglinda si cuprinse pe a mea, si mai apoi am stiut...
ca te-ai intors in mine, rasucind brusc cheia in yala, caci o voce murmura
in urechi despre el, si degeaba imi astupam timpanele, adevarul se rostogolea ca o piatra fierbinte si perfect rotunda in creierul meu.
In oglinda nu eram decat eu!
Daca mi-as putea trai din nou viata,
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara.. As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu..
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte...
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face....
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile."
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot
merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste.
La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata..
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!
