Şi dacă mă întrebi "încotro?", îţi spun că nu ştiu. Nu-mi ştiu calea, care mi-e scopul aici, pe blogul ăsta. Singura chestie care mă mai ţine aici e faptul că mă identific cu această "danişiatât". Mereu am ştiu cine sunt... şi acum ştiu. Aşa că întreabă-mă "încotro?"! Întreabă-mă! Îţi voi răspunde: "Nu ştiu, dar ştiu cine sunt şi asta mi-e calea!". Spune-mi că ăsta nu e un răspuns. Spune-mi! şi apoi întreabă-mă din nou: "încotro?". Şi atunci eu îţi răspund: "Nu ştiu, dar ceea ce ştiu e că mereu o cola trebuie gustată direct din doză - fără zgâriatul metalului pe gingie, n-are gust -, fuga n-are rost fără ploaie sau fără vreun câine pe urma ta şi zâmbetul nu e un zâmbet până nu faci riduri la ochi şi aşa mă ghidez spre adevărata-mi cale.". Spune-mi că aberez, că ăsta nu e un răspuns şi mai întreabă-mă odată, sceptic: "încotro?" şi atunci eu îţi voi răspunde: "Departe de tine!"

http://danisiatat.blogspot.com/