UN POEM...

A QUEM ME SILENCIA E INQUIETA
(Raul Passos)http://raulpassos.blogspot.com/

A fruta dessa espera amadurece
Enquanto o mais secreto de nós dois
Permanece no escuro. E só depois
Da chuva (ou do vento) que arrefece

o calor primitivo da estação
Provamos o sabor que tem o enigma
Da semeadura. Ou, ainda, o estigma
Que têm sempre as esperas sem razão.

Seremos nós um ser no breu imerso
Vivendo sem ventura um universo
Imaginário, para sempre sós?

Assim por acaso, - ou meditação -,
Talvez exploda um mundo de paixão
Tão belo que não mais coubesse em nós...
BUCARESTE, ROMÊNIA, 20/02/2009


Fructul acestei așteptări se coace
În timp ce cel mai mare secret al nostru
Rămâne în întuneric.
Și doar după ce ploaia (sau vântul) se opresc


Va reveni căldură începutului
Dovedim că plăcerea e enigma sămânței (de iubire).
Sau, din nou, stigmatul...
Care întotdeauna nu are nevoie de motiv


Suntem noi scufundați într-un abis,
Fără să ne aventuram în univers,
Imaginar... tot timpul singuri?


Doar din întâmplare... -sau meditație
Poate va exploda o lume mustind de pasiune
Atât de frumoasă... încât noua nu ne mai este permis să trăim în ea...

http://raulpassos.blogspot.com/