Acum m-am trezit...dar intre genele mele parca mai respira un vis. Un alt vis sta prizonier intr-o lacrimai, pe care o pierd in ochii mei, fara sa stiu de ce plang, daca plang...
Sunt plin de visari! Impart vise rasaritului. Natura canta. Aerul danseaza.Un colt de cer imi zambeste si ma indatoreaza cu un zambet.Si ce daca? El poate sa-mi ceara orice, oricand. El si TU.
Lumea nu mai crede in vise. E drept caci visele sunt uneori inchipuiri fara noima...Ahhh cat as vrea sa nu visez atunci! Atata vreme cat vei fi langa mine, nu-mi va fi teama sa raman fara vise, sau ca visele mele vor fi cararile ratacite ale sperantei si ale iubirii.
Te ador! Tu care-mi tii sufletul si inima mereu treze. Chiar daca mintea mea viseaza, voi sti unde sa te gasesc. In dimineata aceasta te-am, vazut alergand dupa fluturi...n-avei nicio tristete pe chip, nu te durea nici un gand. Erai asa plina de zbor si de zambet incat multa vreme nu te-am mai putut distinge de cer, parca tu erai cerul...
Alergai cu bratele larg deschise, cu pasi marunti, cu trupul valsand printre florile de camp.
Erai parfumul, starea, omul...omul, ce niciodata n-am fost! Imediat ce-ai obosit, te-ai tolanit pe coala mea de hartie, nemailasandu-ma sa scriu niciun cuvant. Pareai un inger adormit pe o carte de vise...Ma gandeam sa-ti smulg o geana si sa scriu cu ea un poem de dragoste in inima ta. Dar m-am multumit doar sa te privesc si sa-mi alung din sufelt orice neliniste.
Niciun vis nu seamana cu altul, nicio despartire nu este mai trista decat despartirea de visul dorit. Cand am clipit am vazut doar o foaie alba: tu nu mai erai, poate ca nici nu ai fost . M-am uitat pe fereastra; lipseau florile, fluturii, soarele...si mai ales TU! Dar nu am fost trist, nu puteam fi. Chiar daca mintea mea visa eu stiam unde te pot gasi...In inima mea erai la fel de treaza precum marea izbita de stanci, precum ingerul ce vegeaza la tampla unui Dumnezeu adormit.
"Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea." o spune Freud. Eu am o multime de vise ca sa suport ce? Nevoia de tine? Distanta de tine? Voi suporta orice...cu sau fara vise.
Nu stiu cata putere ma am, dar stiu ca daca voi fi slab, ma vei ajuta ta. Esti tot ce vreau! Toate visele mele incep cu tine. Impart cu tine diminetile, amiezile si noptile vietii mele.
Nu este zi in calendarul inimii mele din care tu sa lipsesti, nu sarut nici un colt de lume daca nu are forma buzelor tale, nu zambesc nici unui gand daca n-are chipul tau.
Tot ce sunt...sunt datorita tie. Tot ce fac...fac ajutat de tine. Tot ce am, am dobandit prin tine. Nu am nimic al meu. Oare cat de greu iti va fi sa intelegi? Stam, stam imbratisati de extaz, de iubire, de visare...
Daca lumea ar fi ca noi, n-am mai visa la paradis, si-am trai in el zi de zi. Cu toate ca avem lumea noastra, timpul nostru, asteptarile noastre, iubirea nu ne lasa sa fim egoisti.
Hai sa aratam lumii ca exista iertare, speranta, iubire...!!! Nimic nu se pierde daca luptgi cu toata taria inimii tale. Si mai ales atunci cand 2 inimi viseaza chipul iubirii, nicio tristete nu le poate rani, niciun suspin dureros nu le mai poate trezi. Noi 2 stim asta. Cum am invatat sa ne incredem? Iubind!
Imi simt pleoapele grele. Ma epuizeaza despartirea. As vrea sa dorm...sa dorm in adancul inimii tale, precum o soapta adormita in bobocul unui trandafir...
Inchid ochii si scriu ultimele cuvinte, c-o ultima cautare, cu un ultim sarut oferit ultimei pagini a cartii mele de vise.
MI-E DOR DE TINE - asta am scris.
by Cata
`
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu