3 zile. Studiu despre tine.

Laura Fabian - Je t'aime

Asculta mai multe audio Muzica

Tu n-ai nevoie de modificari, ci de intariri. Te-ai construit, fara sa stii nici tu ce mandrete de edificiu vei deveni, extrem de…eclectic. In tine nici macar tu nu locuiesti confortabil inca, ce ti-a iesit tie e diferit total de “locuintele” fiintelor banale. In mod evident, ai tras cu ochiul la altii ce pareau a fi in admiratia majoritatii si le-ai ras in nas, contrazicandu-i stilistic. Iti place sa fii cel mai frecventat si stii foarte bine pe cine sa ademenesti inauntrul tau. Nu-ti atragi numai victime, pe care le consumi instinctiv, fara strategii, exact ca o vaduva-neagra, ci fiinte carora le invoci neprevazutul si le rogi sa te ajute cu ceva prin “casa”. De ei ai nevoie, ca sa le furi idei nerostite, planuri pe care n-au apucat sa le scrie, dar ti le marturisesc tie pentru ca se simt bine inauntrul tau.

Foarte putinii oameni care s-au simtit ca la ei acasa in tine, au fost si singurii care te-au ajutat sa spargi ziduri, ca sa obtii ferestre mari, luminoase, indreptate spre viata, in cadrul carora sa fii, la randu-ti aclamat de multime.

Obisnuiai sa faci totul la adapostul luminii artificiale, de teama ca-n lumina zilei iti vei parea imperfect. Obisnuiai sa minti ca iubesti, ca esti bun, ca esti minunat. Fiind atat de expresiv, erai crezut. Faceai oamenii sa se-mpiedice pe scari intre etajele tale, nu neaparat ca sa razi tembel, dar ca sa fii implorat pentru ajutor. Adori sa-i faci sa-ti ceara ajutorul, pentru ca stii cel mai bine ce mistuitoare e dependenta…

(Tot n-am inteles de unde atata nevoie sa-ti intre-nauntru si tot felul de fiinte mici care sa exclame uau-uri de nepretuit pentru tine…)

cand du-te-vino-ul asta din antre-ul tau se termina, iti urci etajul spre suflet si cauti dragostea prin incaperi uitate. Iubitele altora iti par mai la indemana, pentru ca nu e ca si cum ai intra pe usa, ai da “buna ziua” si ai cere exemplarul din vitrina, probandu-l si platindu-l. Ar fi asa de pamantean, asa de so fucking boring pentru tine…

Tu poti iubi curat o femeie chiar si dupa ce-ai obtinut-o cu maxima ticalosie, desi, iarasi, pana si tu iti dai seama, ca e un efect blow-up…

Relatiile in care intri prin efractie, pacalindu-ti prietenii, trimitand, sub ochii lor, biletele scrise cu dermatograful iubitei lor, dureaza cam cat erectia, care, de obicei, e mai lunga si mai placuta pentru tine in timpul planului decat in toiul desfasurarii actiunii…

Esti specialist in a aduce in tine femei pe care sa le tii preorgasm cu anii, numinadu-le prietene. Faptul ca stii ca-s moarte dupa tine iti da perversitatea nonsalanta a celui care face sex cu o femeie si o priveste in ochi pe cea care o pandeste de dupa perdea…

Cu ele stai doar in salon si vorbesti nimicuri. Sunt femeile-bomboana- tu le sugi ca un copil rasfatat, ele se topesc, devin passe´ , dar tie iti lasa un gust placut…

Pe altele le-ai duce in dormitor (de multe ori alegi femei pe-ntuneric, fara sa vezi tot…), dar pe scara iti dai seama ca parca nu sunt… ele si atunci le-ndoi peste balustrada si le consumi acolo, fara scrupule, fara jena, doar cu o sperma careia ii curg balele de pofta…

Scara pe care se urca la etajul tau intim, e admirata de multi- e facuta din picioare frumoase de femei, desfacute brancovenesc, lustruita cu rasini curse din femei le care le-ai insemnat pe suflet cu fierul rosu. Frumusetea scarii consta in expresivitatea femeilor si-n strigatele lor de placere care acopera scartaitul lemnului. In camerele frumoase ale sufletului tau ajung foarte-foarte putine si nu toate in chip de iubite. Unele raman indelungat…(…)

De sus nu se aud strigaturi si nici nu zaresti port-jartiere, ca pe scara…pana si tu te descalti cand se termina scara…

Iti doresti femei multe, doar ca sa fii sigur ca scara e suficient de solida pentru cea pe care o vei aduce in brate, ca sa nu atinga nici macar cu talpile sordidul fiintei tale.

Camera in care sufletul tau se va cununa candva e incuiata, cheia e doar la tine, desi parca-ti aduce aminte vag ca ai mai avut o cheie, pierduta pe undeva, in harmalaia ursitoarelor care nu te-au gasit decat foarte tarziu…Deci e posibil ca vreo femeie sa o gaseasca si sa vina singura in camera aceeas?! Nu, asta nu se poate, pentru ca tu nu astepti pe nimeni, tu esti cel care cauti, nu cel care se lasa incuiat…Indoiala trebuie neaparat inramata si pusa pe peretii casei tale, ca sa nu te trezesti intr-o zi ca te-ai indragostit fara ca tu sa prevezi asta?! Jenant?! (Bine, tu iti repeti asta in fiecare dimineata, dupa care-ti zambesti multumit din toate oglinzile…)

Nicio femeie de pe scara nu poate merge mai sus de-atat, iti tot repeti. Si totusi, unele pe care le-ai ales in treacat, dar n-ai apucat sa le VEZI, te-au facut sa le iei inconstient in brate si sa le duci in pragul ACELEI incaperi. E-adevarat, n-ai putut sa deschizi usa, dar le-ai daruit cea mai frumoasa perspectiva a ta, nu-i asa?…Ai o “locuinta” extrem de interesanta, care obsedeaza dupa ce o vizitezi. Doamne, cat de bine stii asta! cat de mult te bazezi pe farmecul tau aplicabil aproape pe orice fiinta, cat de simplu iti este sa-ti doresti si sa obtii…orice din fiintele pe care le ademenesti…Cine intra la tine iti admira decoratiunile, se mira de felul in care lumina iti copilareste zambetul si de proba pe care trebuie s-o treaca pentru a pasi in dormitorul tau: trebuie sa mearga pe sarma, pe un hol lung, intr-un echilibru perfect, altfel nu va ajunge la patul tau de paie - chiar, ce le raspunzi cand te intreaba de ce dormi pe un pat de paie si nu pe un pat normal?!…

Cine apuca sa ajunga la biblioteca isi duce mana la gura cand vede ce statuie superba cu un imens penis in erectie se afla chiar intre povestile lumii, de parca ai vrea ca toate personajele, din toate cartile, sa-ti stie indrazneala!…Da, in biblioteca, pentru ca iti place sa construiesti din cuvinte castelul oricarei relatii, iar statuia e acolo ca sa deschida discutia. Pana sa apara femeile, ai ridicat toti peretii fiintei tale din carti…

Tuturor le dai senzatia, intrand prima data la tine, ca le faci turul complet al interiorului. Daca ar sti cate incaperi eviti, cate sunt ascunse de perdele grele si in cate nu mai vrei sa intri nici macar tu! Nu in toate e dezordine sau aer inchis, unele sunt chiar incaperi minunate, pe care doar nu vrei sa le imparti cu nimeni, deocamdata…

Nu ai nimic de daramat la casa asta, ai doar de facut cateva consolidari, pentru ca ai avut momente cand ai exagerat cu neincrederea in tine. Stiu ca ai mare nevoie ca geamurile sa fie deschise in permanenta spre strada, stiu ca ai imensa nevoie sa fii vazut umbland in pielea goala, in pielea femeilor goale din tineretea ta…

Trebuie sa mai dai cate-un var alb peste peretii unor incaperi mazgaliti din razvratire, mai mult decat din convingere. Ar mai trebui regandita scara, pentru ca sansa ca numarul femeilor din mersul tau in sus sa scada e minima! Iti mai trebuie cateva obiecte esentiale, extrem de folositoare pentru traiul zilnic, cai ai pierdut din vedere banalul, fiind prea ocupat cu spectacolul instinctelor tale. Si… o menajera.

Lasa-ma sa aplic pentru functia asta. Menajera din “locuinta” ta ar trebui sa fie, culmea, cea mai importanta fiinta pentru tine… Singura care sa aiba voie sa umble printre gandurile tale, doar ca sa le puna in ordine, singura care sa stie sa-ti spele si sa-ti aeriseasca mintea si care sa-ti spuna mereu ce nu mai ai in tine, ce trebuie neaparat trecut pe lista de noi achizitii…Fata-n casa… De cand te stiu, invat totul despre curatenie. Cheama-ma si o sa iti arat ce stiu sa fac. Nu cotrobai prin sertare si nici nu sterpelesc lucruri de valoare, cel mult o sa cer permisiunea sa le admir. Si as mai vrea sa nu-mi pui aceeasi uniforma pe care au mai purtat-o alte femei care ti-au curatat podeaua vietii. Am deja cateva idei pentru a curata scara, trebuie doar sa ai incredere ca nu voi pune capcane pe trepte…

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci - iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea…

Stii, eu tocmai m-am mutat din periferia unor idei preconcepute. Am venit in centrul atentiei tale pentru ca te-am simtit, de la mare distanta. Nu raman pentru totdeauna, doar vin dimineata si o sa plec seara, caci noaptea o sa am o alta viata - o sa fiu cine o sa vreau, poate chiar o femeie de pe scara ta…

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata. Acum stiu - avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…

Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.

Niste raspunsuri - Mihaela Radulescu, Editura Polirom 2009, paginile 65-75.

DEMISIE OFICIALA

IMI DAU DEMISIA !!!!

Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac,cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de anatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

http://milecarpenisan.ro/2007/10/imi-dau-demisia/

O zi de luni...mi-e dor....

Asculta mai multe audio Muzica

SOFIA
MARIA

Mi-e dor de tine, de noi, de voi toti…M-am trezit epuizata, cu-n sentiment de dor pentru…pentru tot.
E luni. Mereu lunea am o zi plina si obositoare, azi vreau sa mai raman in pat.
Gabi doarme. Zambeste. De fapt ea rade mereu…da…chiar si atunci cand sufera…CAT TE IUBESC GABI!!!
-Marina avem ore…
-Ia si dormi, e inca devreme…
E chiar foarte tarziu, pentru o zi de luni, dar azi vreau sa mai raman in pat.
-Aloo!!!Da…sunt treaza de mult.
-Asteapta…nu te aud! Am scapat telefonu!!!
E Ovidiu, urmeaza sa-si bea cafeaua, sa fumeze si sa se trezeasca de tot, vorbind cu mine. Cred ca a devenit un ritual asta. Avem tot felul de glume tampite si mereu rad cu el…acum simt ca-mi revin din starea mea de “dor” si…
-Ovidiu, e luni, e tarziu, am ore…vb diseara…
Gabi inca doarme.
As bea o cafea si totusi raman in pat. M-am saturat sa primesc mail-uri de la Ziarul Financiarul, de fapt doar azi am observat ca se intampla…e clar ca ceva nu e in regula!!!
Inca as bea o cafea…
Oooo…N-am vorbit cu Iulia de 2 zile. Ma omoara!
-Buna Iulia! Nu e nimic…te-am sunat…pur si simplu…sa…sa vad ce faci!?
Mi se intampla des sa-mi fie dor de ea, sa vreau sa stam la o cafea, ma bucur ca am redescoperit-o.
….
TREBUIE SA MA TREZESC!
…poate un dus reuseste.
Mereu o gasesc pe femeia de serviciu facand curat pe la dusuri si de multe ori incearca sa-si verse amarul pe cine prinde-n cale…cred ca nici nu realizeaza ca in mai toate diminetile mi se plange mie:) O inteleg…adevarul e ca mereu baia arata dezastruos, doar e camin de fete!!!offff:)

-Hai Gabi, e tarziu!
-N-am chef de nimic azi!

In ultima vreme am downloadat doar filme tampite si am descoperit ca am o rabdare pe care nu credeam ca o detin:)…Am chef de-un film, poate fi si tampit…
…chiar a fost(Broken Spanish)

E 13, mi-e dor de Manu…"Ce faci Manu? Sigur esti la ore…nu mi te-as fi inchipui niciodata profesoara…si totusi:)"

Inca nu m-a sunat mama…n-o sun nici eu, o simt mereu atat de aproape, incat as simti daca se intampla ceva…cu ea si frate-miu!

M-am saturat de pat, de net, de mine…cobor dupa o cafea…A inflorit liliacul!!! Un prieten mi-a spus odata ca ador tot ce-I mov…dar is eu vinovata ca liliacul e mov, ca-s disperata dupa prune…si ca florilor de camp le se potriveste cel mai bine cularea mov
:)E 19, atat de tarziu pentru o zi de luni in care nu am facut nimic…doar mi-a fost dor…
…mi-e rau, am terminat cafeaua, dupa fiecare cafea imi promit ca va fi ultima:)

…inca mi-e dor…mi-e dor de Sofi, de Maria, de Iasi, de Sihastrie, de-un baton de susan, de vara…de voi!

Ascult I’m yours…nu m-am gandit niciodata ca ea va avea vreodata statusul asta…imi parea manelista…si totusi:) Merit pedepsita!

Oare as face-o fericita pe Gabi daca m-as uita la un film Indian!!!??? Vaiii!!!:)))
-Gabi, hai la un film!

…si totusi mi-e dor de voi...
IULIA
MANU
GABI
OVIDIU

UN POEM...

A QUEM ME SILENCIA E INQUIETA
(Raul Passos)http://raulpassos.blogspot.com/

A fruta dessa espera amadurece
Enquanto o mais secreto de nós dois
Permanece no escuro. E só depois
Da chuva (ou do vento) que arrefece

o calor primitivo da estação
Provamos o sabor que tem o enigma
Da semeadura. Ou, ainda, o estigma
Que têm sempre as esperas sem razão.

Seremos nós um ser no breu imerso
Vivendo sem ventura um universo
Imaginário, para sempre sós?

Assim por acaso, - ou meditação -,
Talvez exploda um mundo de paixão
Tão belo que não mais coubesse em nós...
BUCARESTE, ROMÊNIA, 20/02/2009


Fructul acestei așteptări se coace
În timp ce cel mai mare secret al nostru
Rămâne în întuneric.
Și doar după ce ploaia (sau vântul) se opresc


Va reveni căldură începutului
Dovedim că plăcerea e enigma sămânței (de iubire).
Sau, din nou, stigmatul...
Care întotdeauna nu are nevoie de motiv


Suntem noi scufundați într-un abis,
Fără să ne aventuram în univers,
Imaginar... tot timpul singuri?


Doar din întâmplare... -sau meditație
Poate va exploda o lume mustind de pasiune
Atât de frumoasă... încât noua nu ne mai este permis să trăim în ea...

http://raulpassos.blogspot.com/