Emotii de seara.

"stau singur fata in fata cu noptile si cu cuvintele"
...sunt taceri care dor si soapte de care ma sperii. Inchid ochii dar parca nu mai stiu sa visez.
Ploua.
De ce ploaia imi surade? De ce nu tace? De ce nu doarme? Iarba e uda si moale...aaafff, Doamne, mi te imaginez calcand-o...trupul tau masat de picaturile ploii, parul despletit si cazut peste umerii goii...cat de senzual te lasi sarutata de vant! Si rochita ta de matase cum ti se muleaza pe solduri...Iubesc ploaia pentru ca stie cum sa te mangaie si sa-ti dezbrace trupul de misterul formelor lui...Uneori, sunt gelos pe acele mici picaturi de apa, care alearga undele dupa altele, intr-un joc aproape sexual. Intind bratul pe fereastra...cateva picaturi de apa si palma mea se trezeste din vis...Intind bratul si mai mult dar nu pot atinge cerul. As vrea sa stiu si daca stelele se sting atunci cand sunt atinse de ganduri. Noaptea continua sa doarma intr-un pat cosmic...Mie mi-e dor de zambetul tau...dar nu vreau sa trezesc durerea sarutului pe care nu ti l-am dat ieri. Prin ochii tai pot visa. Nu-mi cere sa nu te mai privesc asa...este tot ce vreau!
Stii...de multe ori m-amintrebat oare ce simte o floare atunci cand este rupta pentru a putea fi oferita din dragoste?
N-o doare?

By Cata