In pantec...de la conceptie pana la nastere.

Este pe cale sa inceapa calatoria vietii, dar de fapt a trecut deja prin cele mai spectaculoase 9 luni. In doar 38 de saptamani, acest copil s-a transformat dintr-o celula in trilioane de celule de peste 200 de tipuri diferite,organizate intr-un sistem cu auto-sustinere:o fetita.Tehnici de scanare 3D si chiar 4D, vor deschide o fereastra in pantecul mamei.Filmele reale si imagistic ale computerului bazata pe observatiile stiintifice, ne duc intr-o calatorie absolut inedita prin inceputurile unui om .Fatul se comporta intr-o maniera foarte complexa. In timpul odiseei prin pantecul matern, fetita va zambi, va recunoaste glasul mamei si poate chiar va visa. Mama ofera cuibul, elementele vitale: hrana, apa, oxigen, dar adevaratul star al spectacolului este fatul insusi, care construieste, se divide, creste dupa un set foarte complex de planuri, creat in momentul conceptiei.
La ejaculare, un barbat matur sanatos expulzeaza in vaginul femeii pana la 500 de milioane de spermatozoizi, care incep o incredibila calatorie. Fiecare spermatozoid duce o pretioasa incarcatura: codul genetic patern.Testiculele unui barbat functioneaza permanent, producand peste 1.000de spermatozoizi in fiecare secunda. Calitatea acestor spermatozoizi este influentata de stilul de viata. Barbatul va produce spermatozoizi mai puternici si mai sanatosi daca evita tutunul, alcoolul, baile fierbinti si lenjeria prea stransa. Dimpotriva, despre cafea se stie ca stimuleaza spermatozoizii sa inoate mai departe, mai rapid si mai viguros.Spermatozoidul, cea mai mica celula din organismul uman, se misca lent. El parcurge doar trei milimetri pe minut, iar la fiecaare pas apar mereu piedici. Din vagin, spermatozoizii trec prin colul in uter, iar de acolo in trompele uterine, unde asteapta cea mai mare celula din organismul uman, ovulul. Ovarele unei femei elimina in fiecare luna un ovul, care contine codul ei genetic.Ea produce ovulele inca din stadiul de fat, pe cand inca se afla in pantecele mamei ei.De atunci, ovulele sunt pastrate, trec prin copilarie si adolescenta si apoi la varsta matura, gata sa se trezeasca la viata. Este un mister cum isi gasesc spermatozoizii drumul spre ovul. Ultimele cercetari arata ca spermatozoidul are simtul mirosului si astfel isi poate mirosi drumul spre ovul. Calatoria spermatozoizilor este lunga si grea si foarte putini vor supravetui. S-ar putea sa treaca pana la 10 ore pana in momentul efectiv al conceptiei. Primii spermatozoizi care ajung la ovul sunt cei mai puternici, mai in forma. Primul care isi ingroapa capul in peretele ovulului e castigatorul. Nu exista premiul doi. Spermatozoidul care intra in ovul declanseaza o schimbare a membranei ovulului, care impiedica intrarea oricarui alt spermatozoid. Intrat in ovul, capul spermatozoidului se desprinde de coada si este atras spre nucleul ovulului. In acest moment cele doua nuclee se contopesc. Ovulul este fertilizat. Este prima celula din ceea ce va deveni un om.
Codul genetic este stocat in aceste firisoare, numite cromozomi: 23 de la mama, 23 de la tata. Fiecare cromozom este o secventa puternic infasurata de ADN, molecula in forma de elice dubla care poarta codul genetic. Fiecare cromozom microscopic contine peste doi metri de ADN. O serie de legaturi chimice creeaza aceasta panglica rasucita de ADN, care detine cheia unicitatii fiecaruia dintre noi, genele noastre. Este nevoie de 20-25.000 de gene pentru a crea un om. Cam tot atatea gene are si o gaina. Fiecare dintre noi poseda un set complet de gene ale ambilor parinti, in nucleul fiecarei cellule a corpului nostru. Genele sunt un set de instructiuni care ne spun cum sa devenim oameni, nu pesti sau copaci, determinand ce fel de om vei fi. Fiecare gena sau combinatie de gene raspunde de o trasatura anume:cate picioare vor creste, ce culare va avea pielea, faptul ca vor fib rate, nu aripi ca nu va fi coada, ca nasul va fi mare. Unele gene vor fi dominante, altele vor fi complet ascunse.
Fiecare dintre noi este unic, din punct de vedere genetic si fizic. Parintii nostrii au o contributie egala la mai toata zestrea noastra genetica, dar
sexul copilului depinde de tata. Cea de-a 23-a pereche de cromozomi are misiunea de a determina sexul. Cromozomul sexului care provine de la mama este intodeauna acelasi: un cromozom de tip X. Dar cel care vine de la tata poate fi de doua feluri: X pentru o fata sau Y, un cromozom mai mic, pentru un baiat. Desi sexul nu va fi cunoscut multe luni, pentru acesti parinti a fost un spermatozoid X. Ei vor avea o fetita. Genele mostenite de ea ii determina dinainte aspectul si mare parte din caracter: daca e incapatanata, inteligenta, amatoare de senzatii tari sau buna la muzica, chiar si vulnerabilitatea ei la anumite boli, cum ar fi cancerul, schizoprenia sau diabetul. Traiectoria ei in viata va depinde de multe lucruri, de prieteni, de familie, de intreg mediul ei, dar in clipa fertilizarii mare parte din acest viitor este deja decis. Ovulul fertilizat a inceput calatoria, parcurgand trompa uterine pentru a ajunge la loc sigur, in uter.
La cam o zi dupa fertilizare, ovulul se divide pentru prima oara. Fiecare celula are nevoie de propria copie a planului genetic. Mai intai reproduc cromozomii, producand o copie identica a intregului cod genetic. Cand cele doua seturi de cromozomi s-au despartit, nucleul se sparge in doua si celula se divide.
Procesul de diviziune celulara continua pe masura ce bulgarele de celule calatoreste in josul trompei uterine. Dupa patru-cinci zile, mica bila numita acum blastocist, a ajuns cam la 100 de celule si incepe sa se desparta in doua grupui. Inelul exterior de celule va deveni placenta, iar cel interior va deveni embrionul in sine. In aceasta etapa, celulele interioare sunt cunoscute drept celule-suse. Celulele-suse au formidabila calitate de a se putea transforma in oricare din cele peste 200 de tipuri de cellule din organism. Ele pot sa se dezvolte in orice parte a organismului. Dupa sapte zile, blastocistul ajunge la capatul trompei uterine si intra in uter, refugiul lui pentru urmatoarele noua luni. A trecut peste o luna de la conceptie, dar mama nu-si va da seama ca este insarcinata decat atunci cand nu va mai veni ciclul.
Gravitatea se imparte in trei perioade trimestriale. In primul trimestru, primele trei luni, un ovul se transforma intr-o schita a copilului format. Toate trasaturile unui corp uman: membre, nervi, organe, muschi, sunt schitate in primele noua saptamani de fragilitate. Embrionul incepe sa prinda forma. In a treia saptamana, embrionul-minge, nu mai mare decat o gamalie, se pliaza pentru a forma un tub lung. Varful tubului se va transforma in cap, iar in jos se vor dezvolta trunchiul si membrele.Capul inca nu arata a cap. Dar in ziua 15 incepe sa se formeze celulele nervoase, care vor deveni creierul si coloana vertebrala, deocamdata expuse, deloc protejate de piele sau de oase. In interiorul trupului ei, mama creeaza o lume sigura pentru copil, care va fi protejat intr-un cocon. Indata ce femeia a devenit gravida in organismul ei se petrec schimbari radicale. Volumul sanguine va creste cu pana la 50%, pentru a face fata cererii sporite de oxigen a “parazitului” din uter. Dupa ce se prinde de peretele uterului, embrionul va incepe sa ia din sangele matern toate cele necesare cresterii. Unul din primele organe care se formeaza este inima. Pana acum, inima a fost un simplu manunchi de cellule musculare. Dar dupa 22 de zile, cand inca este de marimea unui fir de mac, ea se trezeste brusc la viata. O celula se va contracta spontan si va declansa contractia vecinelor, intr-o reactie in lant, pana cand toate celulele cardiace vor bate. Celulele musculare din inima sunt pre-programate sa se contracte. Ulterior, cand sistemul nervos se va dezvolta, creierul va controla cu grija ritmul contractiilor, mentinand un puls constant. Inima va pompa sange tot restul vietii. Daca fetita va ajunge la 75 de ani, vor fi aproape 3 miliarde de batai. Fara inima, hrana si oxigenul nu se pot raspandi, iar embrionul nu s-ar putea dezvolta. Acum, cand inima a inceput sa pompeze , celulele sanguine primitive incep sa circule prin venele cat un fir de par, diseminand vitalul flux de oxygen si hrana necesare cresterii rapide. In doar trei saptamani, embrionul a creat un si sitem nervos incipient si o inima capabila sa pompeze nutrienti prin trupul minuscule. Unele femei isi dau seama de incredibelile schimbari din ele si, avertizate de schimbarile hormonale, isi vor da seama ca sunt insarcinate fara ajutorul unui test.
Dupa patru saptamani, embrionul este cat un bob de fasole si creste cu cam un milimetru pe zi. Inima miniaturala, cu o singura camera, bate de 80 de ori pe minut, devenind tot mai repida cu fiecare zi. In ziua 30, nici macar un expert nu va putea spune doar privind embrionul daca acestea va deveni om, porc sau maimuta. Doar 1,5% din genele noastre ne fac oameni. Oamenii au in comun cu cimpazeii 98,5% din zestrea lor genetica, cu cainii 75%, cu mustele de otet 50% si cu narcisele 33%. In urmatoarele cateva saptamani, embrionul va continua sa creasca, in conformitate cu planul lui genetic intern, semanand tot mai mult cu un om.
Sase saptamani. Fatul se dezvolta de sase saptamani.Are o lungime de cam doi centimetri. Chiar si la nastere, capul va avea cam un sfert din lungimea corpului. Restul corpului va prinde din urma capul abia la adolescenta.
Opt saptamani, embrionul arata ca un om miniatural si de aici va fi cunoscut drept fat, de la latinescul pentru “copil”. Fetita a ajuns la un important punct de cotitura. Pana acum, embrionul depindea de nutrientii extrasi prin intermediul sacului de galbenus, un balon plutitor conectat la baza cordonului ombilical. Sacul de galbenus uman nu seamana cu cel din oul de gaina. Se crede ca in primele cateva saptamani aceasta genereaza nutrienti si celule sanguine pentru minusculul embrion. La 2 luni, sacul de galbenus a devenit inutil si se zbarceste. Sarcina esentiala de hranire a fatului a fost preluata total de placenta, un fel de placenta hepatica de la capatul cordonului ombilical, prinsa de peretele uterului.
Placenta este sistemul de sustinere a vietii fatului cat timp este in uter. Ea consta intr-o serie de vase de sange foarte subtiri, care se intend pana in peretele uterului. Precum radacinile unui copac sug nutrientii din sol si placenta etrage tot ce ii trebuie fatului din fluxul sanguine matern: hrana, oxygen, apa, pe care le trece apoi in sangele fatului. Sangele imbogatit de alimentatia mamei traverseaza coordonul ombilical si ajunge in arterele fatului. Rezidurile, ceea ce nu ii trebuie fatului, sunt preluate inapoi de placenta si transferate fluxului sanguin matern. Placenta filtreaza si multele substante daunatoare care ar putea exista in sangele matern dar care i-ar putea face rau fatului. Dar placenta nu poate opri chiar tot, iar mama trebuie sa fie atenta cu diverse substant: medicamente, alcool, nicotina, care vor trece direct la fat. Unele femei gravide vor avea o reactie instinctive de evitare a hranei si bauturii care ar putea fi daunatoare copilului. Ele vor fi revoltate de mirosul alcoolului sau al fructelor de mare, al carnii sau al ciupercilor. Trupul mamei controleaza efectiv aportul de hrana, spunandu-I ce sa evite si declansand “poftele”, asigurand copilului ce-I trebuie, nici mai mult, nici mai putin.
Pentru mama, primul tremestru poate fi o perioada foarte neplacuta, In afara rolului ei de hranire, placenta controleaza sarcina si prin producerea unor hormoni. Aceasta explozie de hormoni din primele luni le produce unor gravide greata de dimineata.unul din hormoni, progesteronul, este secretat in tot timpul sarcinii, impiedicand elimiarea altor ovule. Alti hormone impiedica sistemul imunitar al mamei sa respinga aceasta crestere din interiorul ei. Mai trece o saptamana si acum sistemul nervos se dezvolta rapid, imprastiind conexiuni prin tot corpul.
Sistemul nervos genereaza in medie 2,5 milioane de neuroni pe minut, in fiecare minut din cele noua luni petrecute de copil in uter. Pana acum, fatul a fost linistit. Dar acum, la cam noua saptamani corpul intreg incepe sa zvacneasca. Miscarea joaca un rol esential in stimularea cresterii muschilor si in intarirea articulatiilor. In acest moment, nervii se intend de pilda, doar de la muschii picioarelor la coloana vertebrala. Conexiunea cu creierul inca se dezvolta, deci creierul inca nu controleaza miscarile fatului. Aceste miscari sunt spasme reflexe. Nici pulsul inca nu este controlat de creier. Inima bate automat si spasmodic. A prins viteza dup ace s-a trezit la viata, in a treia saptamana. Dupa ce a inceput cu un ritm de batai pe minut, inima pompeaza nebuneste cu 157 batai pe minut. Inima unui adult bate in mod normal de 70-80 de ori pe minut. Dupa acest maxim, pulsul va scadea, pentru ca inima, ca si restul corpului, trece treptat sub controlul creierului. Fatul are 10 saptamani. Pana acum, a trait ascuns de lume. Dar mama este pe cale sa arunce o prima privire asupra evenimetelor tainice din pantecul ei. O femeie insarcinata va face intre 10 si 14 saptamani prima sonograma.
Ultrasonogramele 3D au revolutionat intelegerea dezvoltarii fatului, ca si modul in care femeia insarcinata trebuie ingrijita. Imaginile se produc prin trimiterea unor unde ultrasonore, mult prea acute ca sa fie auzite din sonda in corpul mamei. Undele trec prin tesuturile interne, strabatand cu usurinta zonele fluide, cum ar fi fluidul amniotic, dar reflectandu-se de tesuturile solide, cum sunt oasele. Undele reflectate sunt capatate pentru producerea unor imagini interne, similara cu o rediografie, dar lipsita de pericole. Nu s-a descoperit vreu efect negativ al ultrasunetelor asupra fatului. Undele nu trec prin aer asa ca scanarile sunt mai putin eficiente, cand te uiti intr-un stomac sau intestine de adult, in care sunt foarte multe pungi de aer. Dar fatul traieste in uter, intr-un fluid, pana si plamanii lui sunt plini cu fluid, iar ultrasunetele vor produce o imagine in miscare, din care un operator antrenat va trage concluzii privind sanatatea fatului si starea lui de dezvoltare. Prima scanare este si o ocazie de a stabili mai precis data nasterii, pornind de la marimea fatului. Are 82,9mm. Scanarea arata din timp diverse posibile anomalii genetice. Se face si un test pentru sindromul Down, dar nu se poate spune precis daca acest copil va avea sau nu sindromul. Dar el iti poate spune daca exista vreun risc. Pana de curand, cercetarea dezvoltarii fatului uman s-a rezumat la analizarea fetilor nascuti morti, sau din ce se putea prinde din sonogramele 2d de mica rezolutie. Dar acum, acest domeniu de studiu a fost revolutionat de aparittia ultrasonogramelor tridimensionale. Exista si scanari tridimensionale cu miscari in timp real, cunoscute drept ultrasonograme 4D. Pentru obstreticieni, aceasta unealta a fost un adevarat telescop Huble. Era prima oara cand se putea deschide o fereastra in uter, cand puteai vedea fetii crescand. Aceste imagini prezinta o incredibila gama de comportamente, de care este capabil chiar si un fat foarte tanar. Obsteticienii pot observa direct cresterea fatului, ca si comportamnetul lui si reactia la stimuli, modul in care reflexele ajuta la pregatirea pentru supravietuire afara. Pe langa verificarea starii de sanatate a copilului, imaginea scanata va fi prima ocazie pentru femeie de a afla daca are un copil, doi sau mai multi.
Nasterile multiple se repeata in aceeasi familie. Daca in familia mamei tale au fost mai multe nasteri de gemeni neidentici, atunci e mult mai probabil sa faci si tu gemeni. Gemenii identici se formeaza cand un ovul se scindeaza in doua. Gemenii vor fi in acelasi sac uterin si vor imparti aceeasi placenta. Daca doua ovule sunt produse si fertilizate simultan, atunci gemenii vor fi non-identici. In acest caz gemenii vor fi separate in uter, fiecare dintre ei traind in propriul lui sac amniotic. Ei vor avea si placente separate, iar fluxul sanguin al fiecarui geaman este urmarit in tot timpul sarcinii. In afara de o nastere usoara prematura, nu apar probleme deosebite. Desi nu va putea merge decat pe la un an, aici sunt si bazele primilor ei pasi, dupa doar 11 saptamani in uter. Reflexul mersului este vizibil la nou-nascuti atunci cand le pui picioarele pe pamant. Perioada dintre 6 si 11 saptamani a cunoscut cele mai spectaculase transformari din intreaga sarcina. Fatul sufera o metamorfoza si ca va creste de aproape cinci ori in aceste efervescente cinci saptamani. Au fost produse peste 200 de tipuri de celule, muschii si nervii devin active, exista un ficat, doi rinichi si un stomac nu mai mare decat un bob de orez. S-au format toate elementele unui pui de om, desi acesta are doar sapte centrimetri in lungime. Dupa 12 saptamani, fatul intra in al doilea trimestru, cele trei luni de la mijlocul sarcinii. Desi inca minuscule, nu mai mare decat un pumn, fetita este mai putin delicata si riscul de avort spontan s-a redus. Pierderile de sarcina sunt mai frecvente in primele trei luni, cand se dezvolta noi tipuri de celule. Chiar daca mama a mai nascut un baiat, un dezechilibru in sistemul imunitar sau stresul ar putea mari riscul de avort spontan. Doar 50% din ovulele fertilizat parcurg intreaga sarcina. La cele mai multe avorturi spontane, femeia nu stie ce s-a intamplat, confundand pierderea de sarcina cu un ciclu ceva mai abundant.
La inceput, fetii baieti sau fete prezinta organe genitale identice. Ambele sexe prezinta o protuberanta. Dupa patru luni, fatul va avea pana la 14 cm. Sistemul nervos este functional, iar miscarile ei sunt controlate tot mai mult de creier. Acum este mult mai mobila. Muschii se intind, degetele se separa si se definesc, iar oasele se intaresc. Mainile se dezvolta inaintea picioarelor. Aceasta s-ar putea explica prin faptul ca mainile vor fi folosite primele, dupa nasterea copilului;sau prin aceea ca mainile sunt importante organe de simt. Ele se dezvolta simultan cu toate celelalte organe de simt. Ochii sunt acum mai apropiati si confera fatului un aspect mai uman. Sistemul nervos central si-a extins acum conexiunile de la creier la cele mai multe parti ale corpului, iar creierul isi consfinteste controlul total. Inima nu mai bate reflex si spasmodic. De acum, creierul coordoneaza muschii si inima va pompa sange intr-un ritm constant de 140-150 de batai/minut, cam de doua ori mai repid decat inima unui om matur. Cu ajutorul unei sonde Dopler acum este posibil sa se auda cum suna inima copilului. Sistemul nervos se intinde prin tot fatul, iar odata cu el si capacitatea fatului de a reactiona la stimuli. Fetita devine sensibila la atingere si daca este impunsa prin abdomenul mamei, s-ar putea sa se agite. Dupa 16 saptamani de gestatie, fatul face multe miscari complexe si devine constienta de spatial din jurul ei. Aceasta cunostinta se numeste “proprioconceptie”. Prin ea, corpul isi simte locul in spatiu si astfel noi putem interactiona cu mediul. Primim informatii de la o serie de organe de simt, ochi, urechi, nas si member, construind un model mental al lumii din jurul nostrum. Pe masura ce crestem, suntem capabili sa ne coordonam miscarile, sa stam in picioare fara sa cadem, sa alergam, sa sarim, sa ne rostogolim. Avem constiinta pozitiei si actiunilor corpului propriu, care apare si se rafineaza la inceputul vietii, printr-un sistem permanent de reactii la stimuli. Acest control se dezvolta inca din uter. Fatul isi exploareaza copul si va petrece mult timp exersand reflexul de prindere, inhatand maini, picioare, degetele de la maini si picioare si chiar cordonul ombilical propriu, pe care il va infasura uneori in jurul corpului propriu.
Dupa 18 saptamani, sistemul digestive al fatului incepe sa functioneze. Fetita nu are nevoie nici de hrana, nici de bautura, insa ea incepe sa inchita din fluidul amniotic in care este imersata. Unele resturi nedigerabile se vor aduna in intestinal ei, sub forma unei paste verde inchis, numit meconium, dar cea mai mare parte a fluidului revine in lichidul amniotic, prin intermediul sistemului ei urinar. Tot pe la 18 saptamani de sarcina, mama poate simti pentru prima oare miscarile copilului. Desi fatul este actie de un timp, abia acum miscarile sunt destul de energice pentru a fi simtite. Femeile care au mai fost insarcinate nu se vor mai alarma la fiecare senzatie de agitatie si pot detecta miscarile fatului chiar de la 15 saptamani. Ochii, care acum sunt in pozitiile lor firesti, vor fi lipiti dupa parerea generala, pana la 24 de saptamani. Evident, este intuneric si nu e nimic de vazut, dar chiar daca ar fi lumina, ochii nu functioneaza atat de devreme. Este doar prima manifestare a reflexului clipitului. Fatul, care creste de 19 saptamani, este acum la jumatatea calatoriei pana la nastere. Copilul, care in mare arata a om, are acum o lungime de 18 cm si incepe sa capete detalii incredibil de fine. Fetita are chiar si amprentele digitale. In faza urmatoare, fetita se va angaja intr-una din cele mai spectaculoase incercari ale existentei ei uterine: dezvoltarea simturilor. Fatul are sase luni si a ajuns la un important punct de cotitura.Desi nu e mai lunga decat palma tatalui ei, ea ar putea de acum sa supravetuiasca in afara adapostului oferit de uter. Ar avea nevoie de ingrijiri intensive, dar 24 de saptamani se considera momentul cel mai timpuriu la care copilul se poate naste, avand mari sanse sa supravetuiasca. In mod exceptional, copii nascuti la 22 de saptamani pot supravetui. Dar orice copil nascut premature risca sa aiba un creier deteriorate. Aproape jumatate din copii nascuti inainte de 26 de saptamani au fie handicapuri, fie dificultati serioase la invatare. Marea problema sunt plamanii, care la aceasta varsta frageda cu greu aduc in sange destul oxigen pentru a mentine copilul in viata. Pentru cei mai multi feti, incepe o perioada de relaxare in asteptare celui de-al treilea trimestru, cand pot sa acumuleze grasime si sa invete sa-si foloseasca trupul. Mama devine tot mai constienta de miscarile fatului. Absomenul ei va creste si acum ea se va simti mai bine ca oricand, fiind foarte active si vioaie. Greturile de dimineata au disparut, iar fatul nu este destul de mare pentru a o jena cum va fi spre sfarsitul sarcinii. Dupa 24 de saptamani sau sase luni, fatul intra intr-una din perioadele cele mai palpabile si spectaculoase. Fetita incepe sa primeasca primii stimuli din lumea de dincolo de uter, pe masura ce simturile ei se trezesc la viata. Cele mai multe organe de simt si nervii ce reactioneaza la atingere, toate sunt acum mature. Creierul ei este bombardat cu semnele de la aceste celulele senzoriale si trebuie sa inceapa sa interpreteze aceasta bogatie de senzatii. De-a lungul vietii ei, simturile vor face legatura cu restul lumii. Ele ii vor permite sa dezvolte o constiinta de sine, sa interactioneze cu alti oameni, sa exploareze si sa invete. Ea poate deja sa guste, sa auda, sa miroase, sa atinga si sa invete. Sunetele sunt mai puternice, iar ea se simte inghiontita si stransa. Spatiul ei vital a devenit prea mic si incomod. Curand, va fi obligata sa iasa din coconul ei linistit si confortabil, unica lume cunoscuta de ea, aruncata intr-o lume zgomotoasa, stralucitoare si infricosatoare. Mirosurile puternice trec usor prin placenta in sangele fatului si in cele din urma vor ajunge in fluidul amniotic, iar fatul va afla de timpuriu gustul mancarilor mamei. Gustul si mirosul sunt strans inrudite. Gustul este un simt foarte limitat. El ne spune doar daca mancarea este dulce, acra, sarata sau amara. Rolul lui principal este sa ne fereasca de otravuri. Pentru a identifica arome mai complexe, ca usturoi, ceapa, pui, mirodenii, folosim simtul mirosului, care este mult mai sofisticat. Mirodeniile foarte tari pot stimula chiar receptori de durere din gura. Un simt al gustului si mirosului bine dezvoltat poate ajuta copilul sa suga pentru prima oara de la sanul matern, dupa nastere. Ca si fluidul amniotic, laptele matern va contine o selectie de gusturi si mirosuri din alimentatia mamei. Daca nou-nascuta este deja familiarizata cu aceste arome si daca ii place gustul, se va simti incurajata sa se hraneasca. Este posibil ca lumina foarte intense sa ajunga in uter, de pilda lumina solara directa, cand fatul poate prinde o sclipire. Dar peretele uterului este gros, sub un strat de piele si grasime, asa ca fatul este practic tot timpul intr-un intuneric deplin. La 25 de saptamani, ochii sunt atat de detaliati, incat exista si pleoape. Dar un detaliu s-ar putea sa nu apara, oricat ar sta fatul in uter: culoarea ochilor. Unii pigmenti au nevoie de lumina ca sa se poata forma, iar culoarea ochilor copilului se poate schimba in primele luni de viata. Cel mai ascutit dintre toate simturile fatului este auzul. Fatul poate fi complet imersat in fluidul amniotic, dar deoarece sunetul se propaga de patru ori mai rapid decat in aer. Primele sunete auzite de fat, la 13 saptamani, cand urechile incep sa perceapa vibratiile, sunt clipociturile si murmurele din corpul matern. O serie de sughituri, ragaieli, bolboroseli, curgeri si sorbituri vor marca trecerea hranei, a lichidului si a aerului inauntru si in afara si prin labirintul de pasaje si tuburi ce trec chiar pe langa urechea fatului. Si fatul produce zgomote proprii, cand fetita loveste si tulbura fluidul amniotic. Ea va auzi si bubuitul celor doua pulsuri, al ei fiind de doua ori mai rapid ca al mamei. Ambele pulsuri o vor insoti tot timpul cat va sta in uter. Fatul poate auzi si sunetele dinafara, discutii, zgomote puternice, muzica. Peretii uterului si abdomenul actioneaza ca un filtru pentru cele mai multe frecvente inalte. Toate sunetele vor ajunge la fat viciate, dar sunetele inalte vor fi cele mai atenuate. Doar sunetele joase, basii unei piese musicale, vor avea un impact mai mare. Glasurile vor fi si ele distorsionate. In general, vocalele au comportamente de frecventa mai joasa decat consoanele, astfel incat fatul va auzi doar melodia vocalelor, fara percutia consoanelor. Sunetul glasului matern este deosebit de toate celelalte, pentru ca el calatoreste direct prin fluidele corporale. Aceasta poate determina copilul sa aiba cu mama lui o relatie diferita de cele cu oricare alte persoane. Alte glasuri, cum ar fi cel al tatalui trec prin aer, nu prin lichid sin u se pot distinge de zgomotul de fond. Odata cu dezvoltarea simturilor, va aparea si durerea.
In ultimul trimestru de sarcina, copila trebuie sa se pregateasca pentru viata in afara uterului. Multe trucuri si cunostinte necesare pentru supravieturire in exterior sunt reflexe innascute, pe care le va dobandi in pantecul mamei. Dupa 26 de saptamani, copii vor dormi cam 90% din timp, iar cand dorm, nimic nu-I poate trezi. In restul de 10% din timp, ei sunt trezi si vioi, gata pentru orice ar urma sa se intample. Ei trebuie sa reactioneze la sunetele bruste, prin reflexul de tresarire, prin care bratele si picioarele se intend in lateral. Suptul este unul din reflexele cele mai importante, care trebuie perfectionate dupa nastere. La 25 de saptamani, fatul masoara 25 de centimetri din crestet in talpi. Fetita creste rapid.
In timpul ultimului trimestru, isi va tripla greutatea si isi va dubla lungimea. Creiereul si sistemul nervos vor cunoaste o dezvoltare spectaculoasa. Fatul va avea primele amintiri. Din saptamana 26, pulsul fatului poate fi auzit lipind urechea de abdomenul mamei. Inima fatului bate de doua ori mai rapid decat inima mamei. Pulsul si tensiunea sanguina a mamei sunt afectate direct de starea ei emotionala. Daca ea este calma, inima va bate mai incet si tensiunea va scadea. Daca este tensionata, stresata, inima va bate mai rapid, iar tensiunea va creste. Desi fatul are propriul circuit sanguin, aceste cresteri ale pulsului si tensiunii materne trec cu usurinta prin placenta si au un impact direct asupra copilului. Efectele se vor vedea dupa un timp. Cand mama isi revine dupa impactul stresului, iar inima ei revine la pulsul normal, inima fatului incepe sa bata mai rapid, pe masura ce efecteel fiziologice ale stresului trec prin placenta. Pe termen scurt, stresul matern poate duce la o greutate scazuta la nastere, sau chiar la o nastere prematura. Dar e posibil si ca stresul si nelinistea prelungita a mamei sa fie transferate fatului, care va dezvolta o tendinta spre stres, devenind la varsta adulta mai susceptibil la bolile cronice, la bolile cardiace sau diabet. Ar putea afecta chiar dezvoltarea mentala a copilului, in primii ani de viata. De acum, mama va simti miscarile copilului in fiecare zi. De obicei, fatul se manifesta prin loviri sau impingeri, dar uneori mama va simti impulsul regulat al sughitului fatului. Sughitul este o contractie involuntare a diafragmei. Inca este o enigma de ce fetii sughit. Una din ipoteze spune ca e un reflex care ajuta copilul sa prinda sfarcul. Spasmul sughitului unui fat este suficent de puternic ca sa fie simtit, dar, spre deosebire de sughiturile noastre, nu produce niciun sunet. Sunetul sughitului unui om adult este produs de oprirea brusca a trecerii aerului, prin inchiderea corzilor vocale. Dar, in plamanii fatului nu ezista aer, deci sughitul nu e sonor. Intre organelle importante plamanii se dezvolta ultimii. Plamanii nu functioneaza in timpul sederii in uter. Tot oxigenul necesar fatului este furnizat de sangele mamei, prin intermediul placentei. Reteaua ramnificata de tuburi din plamani e plina cu lichid amniotic in tot timpul petrecut in uter, iar minusculii saculeti de aer care vor extrage oxigenul din aer sunt inchisi. Dar fatul face deja miscari de respiratie cu plamanii si diafragma. Aceasta activitate exerseaza muschii toracelui, care la nastere vor fi pregatiti sa goleasca plamanii sis a-I umple cu aer. Cei mai multi feti care ajung la 26 de saptamani vor ajunge fara probleme la nastere, prinzand in greutate, si exersandu-si reflexele si simturile.
La 28 de saptamani, fetita este la 2/3 din timpul sederii in uter si castiga rapid in greutate depunand un strat de grasime sub piele. Simturile sunt in permanenta activitate si cortexul cerebral e destul de matur pentru a sustine o constiinta de sine. In urmatoarele 4 saptamani sistemul ei nervos va deveni la fel de avansat ca cel al unui copil nou-nascut. Fetita devine constienta de lumea din jurul ei si pentru prima oara creierul ei incepe sa memoreze. Fatul va petrece mult timp ascultand glasul mamei si va recunoaste foarte bine ritmurile acestuia. Fiind permanent expusa vocii materne, fetita va recunoaste elementele ei si chiar va reactiona la glasul mamei. Cercetatorii care analizeaza plansul nou-nascutilor au descoperit ca plansetul contine unele din caracteristicile vorbirii mamei. Fatul poate acum sa auda, sa guste, sa miroase si sa atinga. Cu cea mai mare probabilitate, fetita este intoarsa cu capul in jos. Se pregateste pentru nastere. Tipul de muzica la care este expusa copila ii poate afecta dispozitia. Muzica rapida o va stimula. Muzica mai apropiata de sunetele naturale ale vocii umane,ca muzica clasica sau corala, au un efect de calmare. Daca aude aceeasi muzica in repetate randuri, fetita si-o va putea chiar aminti. La 33 de saptamani, fatul poate recunoaste o anumita piesa si poate chiar sa tresara in ritmul ei. In cadrul unui studio, fetii au fost expusi repetat, in timpul sarcinii, temei musicale dintr-o telenovela. Dupa nastere, expusi aceleiasi muzici, copii au devenit vioi si relaxati si au incetat sa planga.
Copii care nu au fost expusi la muzica in timpul sarcinii nu au prezentat nicio reactie la aceeasi melodie. Pentru cercetatorii care au efectuat experimental, este o dovada a unei memorii pe termen lung, dinaintea nasterii copilului. Intr-un experiment similar, mamele au repetat o poezie pentru copii, zilnic, in timpul ultimei luni de sarcina. La sfarsitul experimentului, o scadere repetata a pulsului fatului a aratat ca fetii s-au familiarizat cu aceasta poezie, spre deosebire de alte poezii, pe care nu le ascultasera. Unii oameni de stiinta sustin ca exista o deosebire foarte mica intre creierul unui copil nou-nascut sic el al unui fat de 32 de saptamani. Pe vremuri se considera ca dezvoltarea mentala a unui copil incepe la nastere, dar acum se pare ca nasterea nu e importanta in dezvoltarea mentala. Fetita nu se poate tine singura la nastere, dar in ce priveste procesul gandirii, invatarii si amintirii, ea deja lucreaza la ele din greu de la trei luni, iar creierul ei va continua sa creasca in acelasi ritm timp de un an. Faza finala este foarte solicitanta pentru mama.
Scanerele 4D au pus in evidenta faptul ca fetii prezinta REM-miscari rapide ale ochiului, in timpul somnului. Este o perioada a somnului in care ochii au miscari bruste sub pleoape. Stim ca intr-o faza mai tarzie a vietii REM indica faptul ca visam.Miscarea ochiului poate fi un semn ca fatul deja viseaza, desi pana la nastere mai este o luna. Experienta de viata este redusa si este greu de inchipui ce poate visa un fat, dar poate ca viseaza ca se joaca cu degetele proprii sau bolboroselile din stomacul matern. La fat oricat de simplu ar fi visul ar putea fi essential in stimularea cresterii si dezvoltarii creierului. Privarea de somn a unui fat sau a unui nou-nascut poate afecta grav dezvoltarea creierului.
Putin dupa 8 luni, creierul are 100 de miliarde de neuroni, cu 100 de trilioane de conexiuni. Creierul si capul au crescut cat le-a permis uterul, dar si cat sa se poata strecura afara prin plevisul mamei.
De la 35 de saptamani, fatul se poate naste fara probleme si chiar fara prea multa asistenta medicala, desi cu cat va sta mai mult in uter, cu atat va fi mai sanatos la nastere.Mama se va simti tot mai neplacut. De la stadiul de unica celula, fetita este acum grea si inghesuita. Ea acumuleaza grasime si ea de la mama mai multe resurse decat poate aceasta sa furnizeze. Este timpul sa iasa in lume. Numaratoarea inverse a inceput. Ziua nasterii unui copil este imposibil de prezis. Cand se maturizeaza, plamanii secreta in fluidul aminotic o proteina, care atenueaza capacitatea placentei de a produce hormone. Productia de progesterone scade, aparand un alt hormone, oxitocina, care induce brusc contractii ale uterului si inceperea travaliului. Oxitocina inhibeaza memoria si poate determina femeia sa uite durerile nasterii sis a se ataseze de nou-nascut. In prima faza a travaliului, capul copilului este la baza uterului. Durerile nasterii pot fi attenuate daca mama naste in picioare, sezand pe scaun sau pe vine, mai degraba decat sa stea intinsa pe spate. Travaliul este dureros si stresant si pentru copil. Daca se va incalci, cordonul ombilical poate sa opreasca fluxul de oxygen. Pentru a ajuta procesul, corpul fetitei secreta cantitati mari de adrenalina, pentru ca inima sa pompeze suficent de rapid sangele. Adrenalina ajuta si la pregatirea plamanilor pentru munca de o viata, pe care o vor incepe curand. Dup ace colul uterin este deschis complet, incepe a doua faza a travaliului nasterea propriu-zisa. Cu fiecare contractie a uterului, copilul este impins tot mai mult prin colul uterin si prin vagin, pana cand incepe sa se zareasca crestetul. Indata ce iese fetita, plamanii ei se golesc de fluid si intra aerul, care va umfla sacii pneumatici. Toate sistemele ei vitale functioneaza independent si cordonul ombilical poate fi taiat. Placenta a devenit inutila si urmeaza copilul prin vagin.

Documentar: In pantec de la conceptie pana la nastere.