DESCOPERIRE

-De ce sa te ascunzi de mine?
Ma intreaba imaginea mea in oglinda, intr-un superb halat de casa albastru cu dungi galbene.
Nu, nu-l iubesc, ti-am mai spus,
e un simplu pasager in viata mea,
dar tu te-ai uitat urat la mine,
cu ochii ingustati, incat
am fost nevoita sa recunosc:
da, uite, bine...L-am cunoscut intr-un restaurant incarcat de lemne, fara o masa libera, cu lumanari inalte si portocalii: uite: doi oamnei pe o plaja, doi oameni in intunericul unui cinema, doi oameni urcand muntele inghetat si alb, doi oamneni azi, doi oameni maine, si chiar si-n ziua de dupa maine...
Rasul tau, care nu mai era si al meu, zgudui oglinda si-ti infoie faldurile halatului...
-Si de ce te ascunzi de mine? Eu stiu mai bine ca tine de degetele impreunate in nisip, de ochii ce se obisnuiau cu intunericul, de cabana din barne si focul, si sarutul...Eu stiu ce tu incerci sa ascunzi de tine, ascunzandu-te de mine...Eu stiu ca nu exista intoarcere...
Palma ta se indrepta prin oglinda si cuprinse pe a mea, si mai apoi am stiut...
ca te-ai intors in mine, rasucind brusc cheia in yala, caci o voce murmura
in urechi despre el, si degeaba imi astupam timpanele, adevarul se rostogolea ca o piatra fierbinte si perfect rotunda in creierul meu.
In oglinda nu eram decat eu!