Si daca...

Sunt condamnat la 15 ani si dupa toate socotelile mele si dupa spusele gardianului n-au trecut decat 5. Pe ceilalti n-am sa-i mai apuc fiindca am sa mor curand. Imi pare rau ca i-am facut pe astia 5; daca tot era sa mor, mai bine muream la inceput. Cinci ani de celula in care nimeni n-a avut voie sa ma vada, in care n-am primit un singur pachet care sa-mi mai indulceasca gustul coclit pe care mi-l lasa-n gura laturile de la-nchisoare. Nu pot comunica cu nimeni. E o celula complet izolata. Si nu-mi dau nimic sa citesc. Am avut dreptate sa ajung aici. Vreau sa cred ca nu-i inutil. Dar in ultima vreme nu mai am putere sa cred; nici sa gandesc nu mai am putere. Intelectul slabeste intr-un corp care-si pierde puterile. Esti redus la o pseudo vointa fizica si psihica. Ma simt redus la un studiu de jalnica animalitate. Sunt un animal dezagregat fizic, bolnav, parasite de turma sau de haita lui, care, izolat intr-un barlog, asteapta sa moara. Gandurile mele nu fac decat sa desfasoare amintirile, iar ele s-au estompat, s-au degradat calitativ, si s-au imputinat. Nu mai pot avea nicio bucurie, este cu neputinta? La-nceput doream cu ardoare sa scap de aici, acum nu mai doresc, nu mai am putere sa doresc nimic, nici macar sa ma mir de mine. La-nceput ma gandeam la Ea, mi-era dor de ea, o visam si traiam cu ea noaptea toata dragostea noastra, simtind chiar fizic aceiasi placere pe care o simti in realitate culcandu-te cu o femeie care-ti place. Apoi visele se rareau si ma zbateam steril; placerea nu se mai realize. Am uitat chipul eisi dragostea ei, am uitat cum e sa te culci cu o femeie, si nu mai doresc acest lucru. Nu mai doresc nimic si nu sunt deloc disperat. Ma-ntreb uneori daca nu-s o carpa. Dar nu sunt: am rezistat la torture si n-am denuntat pe nimeni, dar m-am prabusit datorita tratamentului inuman: tot ce era umanitate psihica si fizica in mine s-a anemiat, s-a faramitat, a ajuns o pulbere.Imi dau seama ca mor, scuip de doi ani sange, acum am inceput sa vars cheaguri. Mai mult ca orice ma supara sangele asta inchegat fiindca mi-e sila dup ace-l vars. De nici o senzatie nu-mi este si nu-mi era mai teama, chiar pe vremea cand eram un om intreg, ca de sila. Este cea mai nesanatoasa senzatie, cea mai distrugatoare impresie. Saptamana trecuta mi-am adunat toate puterile si m-am dus seara la directorul inchisorii. Cu o zi inainte l-am anuntat pe guardian. A fost cum se cade si i-a spus. M-a dus la director, l-am privit lung si m-am asezat pe un scaun, fara sa cer voie. Se uita nedumerit la mine fiindca vedea ca nu spun nicio vorba. Intr-un tarziu am facut un efort. Nu mai spusesem de ani de zile niste fraze in sir, afara de cateva adresate sporadic gardienilor care nu ne raspundeau fiindca n-aveau voie sa vorbeasca cu detinutii. Gardianul de acum era om de treaba; de fiecare data imi spunea in soapta, la repezeala ce mai e nou prin oras, prin tara, ce s-a mai petrecut, ce s-a mai petrecut prin inchisoare. Mi-am adunat puterile si i-am spus directorului, cu o voce care ma mira, i-am spus ca stiu ca am sa mor curand, ca nu cer nici medicamente, nici ingrijire medicala, dar ca doresc o celula din care sa se vada o bucatica de cer, cat de mititica. Vorbele sunau rece si neconvingator.Directorul nu mi-a raspuns. M-am ridicat cu greu si am salutat ducand degetele la boneta vargata. Cand am iesit pe culuar l-am rugat pe gardian sa ma sprijine de spate. Omul m-a sprijinit cu o mana mare care cred ca se-ntindea dincolo de spinarea mea. Azi dimineata m-au mutat intr-o celula cu cer. Ma dor ochii privind la petecul limbede albastru.Ma dor dar nu-i inchid Moartea se aproprie si imi aduce o ultima amagire de putere. Ma simt singur si puternic. Puterea asta imi invie si aducerile aminte.Pe bucatica de cer, ca o prefigurare in miniatura a mormantului care ma va adaposti dincolo de curtea inchisorii, pe aceasta sparutra albastra din zid desfasor stelele din amintire, sadesc firele de iarba ale copilariei. Nimeni nu mi-a spus, dar stiu ca afara e primavare . M-am impacat cu totul, cu viata care se desparte de mine si ramane in urma,cu moartea care are sa vina sa ma ia de mana si sa ma duca in lumea nefiintei unde n-am sa mai vars cheaguri de sange. Imi pare rau dupa cerul meu dreptunghiular. Macar de-as mai apuca seara, poate am sa vad o stea, doua. Mi-aduc aminte de mama. Inima face un effort sa se stranga. Nu vreau sa ma doara; ne-am impacat cu toate, parca asa era vorba. Mi-aduc aminte cum ne duceam in saptamana Patimilor la denii, cum cantam amadoi in cor, cu glasurile noastre pitigaiate si caraghioase. Cum ocoleam vinerea, de trei ori biserica, cum treceam joia pe sub masa cu Domnul Isus, caruia ii puneam o chita de zambile din gradina noastra peste picioarele battue in cuie. Pentru ziua aceasta culegeam mereu zambile albastre. Dar poate nici n-o fi primavera, poate Pastele nici n-au fost sau au si trecut. Dar nu despre asta era vorba. M-a dus gandul.Pe la douasprezece, cred, a venit gardianul in celula. A-nchis repede usa si si s-a uitat pe vizeta. Nu pricepeam de ce se fereste. S-a apropiat de mine cu degetul la buze. Eu n-am spus nimic. Nici n-aveam putere. S-a scotocit sub bluza si mi-a-ntins spre ochi doua oua, una rosu si unul portocaliu, apoi mi-a pus oul rosu in mana si mi-a spus pe soptite:”hai sa ciocnim,da dumneata, ca esti mai mare”. M-am ridicat cum am putut si am ciocnit oul. Vocea mea straina si firava a-nganat: “Cristos a-nviat!”.”Adevarat a-nviat!” mi-a soptit gardianul. Apoi, cu un glas din care vedeam ca se felicita pentru ideea lui, mi-a spus:”Stiam eu ca chiar daca esti baiat cumsecade”. La plecare mi-a mai scos din san si o bucata de cozonac. Nu-mi era foame. Nu-mi mai era nimic. M-am straduit cum am putut sa cojesc ouale si mai ales sa le manac. Vroiam cu orice chip sa le manac. Nu voiam sa dezamagesc un om cumsecade, care-n simplitatea lui ma sarbatorise cum se pricepuse. Era multumit ca facuse o fapta crestineasca; la urma urmei poate ca faptele crestinesti nu sunt cele mai rele de pe lume.Diseara are sa bea multumit un pahar de vin si are sa-i spuna nevestei ce bucurie i-a facut el comunistului de la celula 7. Iar maine, cand are sa intre din nou in serviciu, are sa se bucure ca macar am murit satul si ca am mai mancat si eu o data o mancare ca oamenii. De-abia mestec, de-abia inghit. Imia dun toate fortele. As vrea, vreau sa traiesc pana diseara, sa vad si eu o stea doua, sa-mi mai inchipui iara primavera, sa mai scutur o data in minte pomii infloriti de altadata, din libertate. As vrea sa-mi ajute la ceva cozonacul si ouale, date de gardian, mi-e greu sa manac, sunt istovit. Mi-aduc aminte de acel biet ovrei descult si rastignit. Si el tot seara a murit. Macar de as mai apuca si eu seara. Raman cu ochii pironiti pe spartura de cer din perete, ochii ma dor, dar vreau sa-I tin deschisi pana diseara. Mi-aduc aminte de slujba de-nviere.Daca tovarasii mei de lupta m-ar auzi cantand “Cristos a Inviat” si “vesnica pomenire” ar crede ca mi-am pierdut mintile, ca agonizez inconstient. Agonizez, dar sunt constient, sunt sincer si nu sunt totalitar, imi face placere sa-mi aduc aminte de clipele frumoase, cand eram sanatos si liber. Cant “Cristos a Inviat” din spirit de solidaritate cu ovreiul meu descult si nedreptatit, iar “vesnica pomenire” in amintirea celor care mi-au fost dragi, mortis au vii. Imi cant vesnica pomenire mie, prohodul meu sincer, prohodit de mine. Si eu sunt nedreptatit. Puterile ma lasa. Ma uit la peticul de cer, acolo e libertatea si dreptate. Vreau sa apuc seara sis a vad doua-trei stele.