marți, 27 octombrie 2009

Un cuvant...un sentiment...o traire!


Acum m-am trezit...dar intre genele mele parca mai respira un vis. Un alt vis sta prizonier intr-o lacrimai, pe care o pierd in ochii mei, fara sa stiu de ce plang, daca plang...
Sunt plin de visari! Impart vise rasaritului. Natura canta. Aerul danseaza.Un colt de cer imi zambeste si ma indatoreaza cu un zambet.Si ce daca? El poate sa-mi ceara orice, oricand. El si TU.
Lumea nu mai crede in vise. E drept caci visele sunt uneori inchipuiri fara noima...Ahhh cat as vrea sa nu visez atunci! Atata vreme cat vei fi langa mine, nu-mi va fi teama sa raman fara vise, sau ca visele mele vor fi cararile ratacite ale sperantei si ale iubirii.
Te ador! Tu care-mi tii sufletul si inima mereu treze. Chiar daca mintea mea viseaza, voi sti unde sa te gasesc. In dimineata aceasta te-am, vazut alergand dupa fluturi...n-avei nicio tristete pe chip, nu te durea nici un gand. Erai asa plina de zbor si de zambet incat multa vreme nu te-am mai putut distinge de cer, parca tu erai cerul...
Alergai cu bratele larg deschise, cu pasi marunti, cu trupul valsand printre florile de camp.
Erai parfumul, starea, omul...omul, ce niciodata n-am fost! Imediat ce-ai obosit, te-ai tolanit pe coala mea de hartie, nemailasandu-ma sa scriu niciun cuvant. Pareai un inger adormit pe o carte de vise...Ma gandeam sa-ti smulg o geana si sa scriu cu ea un poem de dragoste in inima ta. Dar m-am multumit doar sa te privesc si sa-mi alung din sufelt orice neliniste.
Niciun vis nu seamana cu altul, nicio despartire nu este mai trista decat despartirea de visul dorit. Cand am clipit am vazut doar o foaie alba: tu nu mai erai, poate ca nici nu ai fost . M-am uitat pe fereastra; lipseau florile, fluturii, soarele...si mai ales TU! Dar nu am fost trist, nu puteam fi. Chiar daca mintea mea visa eu stiam unde te pot gasi...In inima mea erai la fel de treaza precum marea izbita de stanci, precum ingerul ce vegeaza la tampla unui Dumnezeu adormit.
"Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea." o spune Freud. Eu am o multime de vise ca sa suport ce? Nevoia de tine? Distanta de tine? Voi suporta orice...cu sau fara vise.
Nu stiu cata putere ma am, dar stiu ca daca voi fi slab, ma vei ajuta ta. Esti tot ce vreau! Toate visele mele incep cu tine. Impart cu tine diminetile, amiezile si noptile vietii mele.
Nu este zi in calendarul inimii mele din care tu sa lipsesti, nu sarut nici un colt de lume daca nu are forma buzelor tale, nu zambesc nici unui gand daca n-are chipul tau.
Tot ce sunt...sunt datorita tie. Tot ce fac...fac ajutat de tine. Tot ce am, am dobandit prin tine. Nu am nimic al meu. Oare cat de greu iti va fi sa intelegi? Stam, stam imbratisati de extaz, de iubire, de visare...
Daca lumea ar fi ca noi, n-am mai visa la paradis, si-am trai in el zi de zi. Cu toate ca avem lumea noastra, timpul nostru, asteptarile noastre, iubirea nu ne lasa sa fim egoisti.
Hai sa aratam lumii ca exista iertare, speranta, iubire...!!! Nimic nu se pierde daca luptgi cu toata taria inimii tale. Si mai ales atunci cand 2 inimi viseaza chipul iubirii, nicio tristete nu le poate rani, niciun suspin dureros nu le mai poate trezi. Noi 2 stim asta. Cum am invatat sa ne incredem? Iubind!
Imi simt pleoapele grele. Ma epuizeaza despartirea. As vrea sa dorm...sa dorm in adancul inimii tale, precum o soapta adormita in bobocul unui trandafir...
Inchid ochii si scriu ultimele cuvinte, c-o ultima cautare, cu un ultim sarut oferit ultimei pagini a cartii mele de vise.
MI-E DOR DE TINE - asta am scris.

by Cata
`

O fereastra spre viata...



Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE
Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta...... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ..jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR?
1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.

2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesugurile,gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.

4. Savurati lucrurile simple.

5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.

6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe... Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata..

7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.

8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.

9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.

10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.

SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!

Povestea celor 1000de bile!


sursa: http://nicoletalazar.blogspot.com/
Am primit astazi un mail intitulat "O noua lectie de viata" si m-am gandit ca merita impartasit si voua. Continutul mail-ului suna cam asa:

"Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.

Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:

La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.

La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.

Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:

Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, concediul cu copii tai şi câte altele...
Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile. Este povestea celor 1000 de bile.

***
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:
Ø un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;
Ø am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
Ø deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55x52, adică aproape 2900 de sâmbete;
Ø am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.

După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.

De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.

Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă...pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.

Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi ... la revedere!
***
În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin

luni, 26 octombrie 2009


Am ales sa evadez din mine.Incet totul se stinge, nu reusesc sa mai disting simturile de ganduri...pe tine de mine. O luminita imi mai tine sufletul aprins, il privesc el imi zambeste...si-mi spune ca TU, inca ma iubesti!!! Nimicul ma-nconjoara, sufletul mi se stinge...si totul dispare!
Am ales...te-am ales...Noi DOI privim spre lume...dar in felul NOSTRU.

DEX!


A muri nu este opusul lui a trai, ci a lui a te naste. Cele 2 antonime prezinta fiecare, clipa intrarii intr-o stare -in viata sau in moarte, in timp ce a trai este actiunea, de durata a vietii, careia nu ii este opus in limba decat a fi mort. Dar acesta din urma nu este decat o forma verbala pasiva, nu un verb propriu-zis, nu o actiune, pentru ca nimeni nu a fost in stare sa creada dincolo de moarte, in posibilitatea reala a unei actiuni. Dar daca totusi, ea exista si pentru a fi relevanta nu-i lipseste decat verbul exprimarii???

Daca s-ar intoarce cineva sa povesteasca ce inseamna a muri??

joi, 22 octombrie 2009

...


Cu cine pot vorbi despre mine??
Cu ea?!NU...e usor superficeala, nu m-ar intelege. El imi face un semn, ma cheama cu privirea, dar nu-mi spune nimic, vrea doar sa ma priveasca, o poate face si-n lipsa mea. AZI sunt ocupata, trebuie sa vorbesc cu mine...vreau sa ma inteleg...sa ma cunosc...sa-mi stiu punctul de vedere, imi dau o sansa, azi doar eu contez. AZI, imi voi face ordine in idei...AZI, sunt hotarata sa ma privesc...AZI, e ziua in care voi reusi sa spun...EU SUNT!!! Si tot azi voi descoperi cat de importanta sunt pentru tine.
...DAR AZI INCA N-A VENIT!!!