Poem scris pe zapada

A nins peste acest patinuar de iluzii,
Si sufletul meu s-a trezit in zapada,
A cata iarna ninge fara tine???
Si-am uitat luceferii pe umeri sa imi cada,
Fara tine Craciunul e-o poveste prea alba,
Noaptea ce sfanta, e o amintire de crai,
Ma doare colindul uitat intr-o carte,
Si fericirea pe care n-ai putut sa mi-o dai,
Cand lumea va fi doar un basm inghetat...privit intr-un ciob de oglinda de gheata,
Cand ultima ninsoare intre noi va cadea,
Voi pleca sa te caut in colindul de ceata.

By Cata.

Gianna Jessen, supravieţuitoarea avortului

...oricine s-ar impotrivi vointei lui Dumnezeu nu va invinge...NICIODATA...filmuletul acesta e un exemplu...unul din miile care se intampla zilnic, in toate colturile lumii...chiar si langa noi...dar mereu preferam sa spunem, ca e doar o coincidenta...ca asa a fost sa fie...nimic nu e intamplator, nimic nu e o coincidenta, totul se intampla cu-n scop!

Istorie medievala

> inedit, istorie medievala

> De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se
> credea ca rosiile
> sunt otravitoare, de unde vine expresia "It's
> raining cats and dogs"
> ("Ploua cu pisici si caini") sau "Salvati de
> clopotel", de unde vine
> obiceiul priveghiului, de cate ori se spalau oamenii in
> Evul mediu?
> Raspunsurile le gasiti mai jos.
>
> Igiena...
> Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai
> rece decat v-ati
> dori, comparati situatia cu modul in care se spalau
> englezii prin anul 1500.
> Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca
> singura baie din an se
> facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti
> inca miroseau
> acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de
> "miresmele" transpiratiei
> si
> ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele purtau
> in brate un
> buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat
> de mireasa!) ;
> "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa
> calda. Stapanul casei avea
> privilegiul de a se imbaia primul, in apa curata. In
> aceeasi apa urmau la
> spalat, rand pe rand, fiii si restul persoanelor de sex
> masculin din
> familie. Apoi venea randul femeilor si, la sfarsit, al
> copiilor, in ordinea
> descrescatoare a varstelor. In final, apa era atat de
> murdara, incat puteai
> pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici
> vorba "Nu arunca
> pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina
> Elisabeta I a Angliei a
> ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu
> mandrie:"Fie ca e
> nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal!"
>
> "Ploua cu pisici si caini".... Casele erau
> acoperite cu snopi de paie sau
> coceni, fara scanduri dedesubt. Acoperisul casei era
> singurul loc in care
> animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care
> cainii, pisicile si
> alte vietati mai mici (soareci, gandaci etc.) se cuibareau
> in paiele care
> acopereau casa. Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si
> animalele cadeau
> uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut
> zicala "Ploua cu
> pisici si caini".Adapostirea animalelor in acoperis a
> fost si motivul pentru
> care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii
> fecale puteau
> murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee
> de a intinde
> deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...
>
> Pragul...
> Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care
> deveneau
> alunecoase pe vreme umeda..Pentru marirea aderentei in
> timpul mersului, se
> presara prin casa pleava.Reimprospata te succesiv,
> straturile de pleava
> amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La
> deschiderea usii
> de la intrare, exista pericolul
> ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara
> din casa.. Problema a fost rezolvata prin inventarea
> pragului.
>
> Rosiile sunt otravitoare. ...
> Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan
> metalic mare, atarnat
> deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara,
> asa ca oamenii
> manca u mai mult fiertura de legume.. In zeama ce ram anea
> de seara se
> adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o
> parte din mancare
> ajungea sa fie veche de saptamani. Cei mai instariti mancau
> din vase
> realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca
> acesta putea fi
> prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care
> ajungea in
> organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din
> aceasta cauza, rosiile
> au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind
> otravitoare.
>
> Farfurii din coaja de paine...
> Saracii mancau din niste bucati de lemn scobite, care
> tineau loc de
> farfurii. Vasele se mai
> faceau si din paine foarte veche, din care se scotea
> miezul si care rezistau cateva mese bune. Ambele variante
> de "farfurii" nu
> erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intampla
> des ca vasele sa
> faca viermi... Painea se impartea intre membrii familiei,
> in functie de
> statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja
> inferioara, din partea de
> jos a painii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult
> miez - iar
> oaspetii primeau coaja superioara.
>
> Priveghiul.. .
> Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din
> plumb. Combinatia
> alcool - plumb fiind atat de toxica incat ii scotea pe
> multi din uz pentru
> cateva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului
> erau considerati
> morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a
> fi ingropati li se
> mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp
> de cateva zile..
> Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se
> intampla de multe ori
> -
> rudele si prietenii mancau si beau in jurul mesei. Asa a
> aparut obiceiul
> priveghiului.
>
> Salvat de clopotel...
> Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de
> un clopotel.
> Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca,
> la inceputul
> secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de
> veci.. Solutia a
> fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor
> in niste depozite
> si refolosirea spatiului pentru un mort
> "proaspat". La deschiderea vechilor
> sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgariat de unghii
> pe interior. Dandu
> -si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de
> vii, englezii au
> inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii.
> De mana
> "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o
> gaura in sicriu, era legata
> la un clopotel, montat langa mormant. Patrulele din cimitir
> supravegheau
> clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell"
> ("salvat de
> clopotel").
>
> Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare. ..

DE CE TIPA OAMENII UNII LA ALTII

"Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere."

Mahatma Ghandi

Autoportret!

einstein albert

G A R D A S I L - U N - V A C C I N - P E R I C U L O S !

DACA AVETI COPII SAU INTENTIONATI SA AVETI, ACEST MATERIAL VA PRIVESTE!

G A R D A S I L - U N - V A C C I N - P E R I C U L O S !

CE ESTE GARDASIL?
- Un vaccin cu scopul declarat de a preveni infectia cu virusul HPV (papilomavirusul uman, care poate duce la cancer de col uterin) (1);
- A fost introdus recent in tara noastra; incepand cu octombrie 2008 se desfasoara prima campanie de vaccinare la fete de 11-12 ani;
- In momentul de fata exista 2 tipuri de vaccin anti-HPV: Cervarix si Gardasil (3);
- Frecventa infectiilor cu HPV a crescut in ultimii 15 ani cu 500%, in SUA (5);
- Infectia cu HPV este considerata o „maladie a viitorului” (6) .

LA CINE APARE INFECTIA CU HPV?
In mod sigur nu apare la fetitele de 11-12 ani, vizate de campania Guvernului Romaniei!
- Infectia cu virusul HPV apare la femeile active sexual, nu la fetite!
- Obiceiurile sexuale sunt un factor determinant in infectia cu HPV (9).

CAND APARE CANCERUL DE COL UTERIN?
- Acest cancer apare dupa infectia cu virusul HPV (unul din tipurile oncogene) pe un „col uterin receptiv” -adica deja afectat de boli cu transmitere sexuala (gonoree, candidoza, trichomoniaza)-precum si de alti factori favorizanti precum fumatul (7);
- Leziunile produse la nivelul colului uterin vor determina o modificare la nivelul genelor oncogene, provocand formarea cancerului; aceste modificari pot fi produse si de catre contraceptive orale precum si alti factori mai putin cunoscuti (8);
- Progresia de la infectia initiala la leziunile preinvazive si, ulterior, cancer invaziv (cancer in faza tardiva), necesita o perioada de chiar si 10 ani sau mai mult (10).

CAT DE EFICIENT E VACCINUL?
Nu se stie inca!

- In momentul de fata nu exista inca date care sa dovedeasca eficienta vaccinarii anti-HPV in preventia cancerului invaziv. Va trece inca destul timp pana cand astfel de date vor deveni disponibile, pentru ca vaccinul se utilizeaza pe plan mondial de doar cativa ani, in timp ce perioada de la infectarea cu HPV pana la aparitia cancerului invaziv este frecvent de peste 10 ani (11);
- Din acelasi motiv, exista prea putine date inclusiv despre efectele pe termen lung ale acestui vaccin (12).

CE STIM SIGUR DESPRE VACCIN?

- Ca vaccinul nu vindeca o infectie deja existenta! (4);
- Ca are efecte secundare!

CARE SUNT EFECTELE SECUNDARE?
- mancarime, roseata sau durere la locul injectiei, febra, greturi (13);
- soc anafilactic si epilepsie;
- paralizii;
- atacuri de panica si tulburari circulatorii;
- stare de rau, dureri de cap si de spate;
- caderea parului si amenoree secundara (lipsa menstruatiei);
- tulburari de sensibilitate, dureri articulare, eruptii pe piele, oboseala accentuata, ameteli;
- lipsa poftei de mancare, depresie;
- ameteli, tremuraturi, parestezii (senzatie de arsura) la picioare si la fata;
- meningita virala;
- deces (14).

CAZURI MORTALE: pana in acest moment, in SUA s-au raportat 21 de decese posibil asociate cu Gardasil (16). Alte doua decese s-au constatat in Germania si Austria (15). De asemenea in SUA s-au inregistrat alte aproape 10.000 de efecte adverse, inclusiv 10 pierderi de sarcina (16).

Pentru motivele de mai sus, noi nu incurajam folosirea acestui vaccin. Decizia va apartine.

DE CE ESTE GRESITA ACEASTA PREVENTIE (VACCINAREA)?

- Premizele de la care se pleaca pentru prevenirea cancerului de col sunt gresite; se crede ca vaccinul va rezolva totul si nu se iau in considerare cauzele directe ale infectiei si bolii: relatiile sexuale de la o varsta frageda; partenerii multipli; contractarea bolilor cu transmitere sexuala (gonoree, etc.); fumatul; folosirea contraceptivelor orale, etc. Toti acesti factori favorizeaza producerea cancerului de col uterin.
- In locul eliminarii cauzelor, riscam sa ne imbolnavim copiii (fetele) administrandu-le un vaccin inca insuficient testat si mai ales cu multe efecte secundare, despre care nu se vorbeste.

TOTUSI, CUM MA POT APARA DE INFECTIA CU HPV/ CANCERUL DE COL UTERIN?

- Evitati factorii fazorizanti de mai sus;
- Efectuati Testul Babes-Papanicolau de doua ori pe an, daca ati inceput activitatea sexuala (16).

DE CE AR APROBA GUVERNUL ADMINISTRAREA UNUI VACCIN PERICULOS?

Pentru ca „este vorba despre bani”. Marile concerne farmaceutice acorda comisioane importante distribuitorilor de medicamente si nu ar fi prima data cand statul lezeaza interesele cetatenilor, preferandu-le pe cele ale afaceristilor.

AM AUZIT CA VACCINAREA CU GARDASIL ESTE “OBLIGATORIE”. ESTE ADEVARAT?

NU. Nici un vaccin nu poate fi administrat “obligatoriu”.

CUM IMI POT FERI COPIII DE ACEST VACCIN?

Orice parinte are dreptul de a refuza vaccinarea copilului sau, semnand o declaratie pe propria raspundere.

SURSA:http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/67-vaccinul-anti-hpv-gardasil-silgard-material-informativ-referitor-la-vaccinul-anti-hpv-gardasilcervarix-gardasil-varianta-americana-in-romania-este-cunoscut-sub-numele-de-silgard-vaccinul-impotriva-cancerului-de-col-uterin-un-vaccin-periculos

Emotii de seara.

"stau singur fata in fata cu noptile si cu cuvintele"
...sunt taceri care dor si soapte de care ma sperii. Inchid ochii dar parca nu mai stiu sa visez.
Ploua.
De ce ploaia imi surade? De ce nu tace? De ce nu doarme? Iarba e uda si moale...aaafff, Doamne, mi te imaginez calcand-o...trupul tau masat de picaturile ploii, parul despletit si cazut peste umerii goii...cat de senzual te lasi sarutata de vant! Si rochita ta de matase cum ti se muleaza pe solduri...Iubesc ploaia pentru ca stie cum sa te mangaie si sa-ti dezbrace trupul de misterul formelor lui...Uneori, sunt gelos pe acele mici picaturi de apa, care alearga undele dupa altele, intr-un joc aproape sexual. Intind bratul pe fereastra...cateva picaturi de apa si palma mea se trezeste din vis...Intind bratul si mai mult dar nu pot atinge cerul. As vrea sa stiu si daca stelele se sting atunci cand sunt atinse de ganduri. Noaptea continua sa doarma intr-un pat cosmic...Mie mi-e dor de zambetul tau...dar nu vreau sa trezesc durerea sarutului pe care nu ti l-am dat ieri. Prin ochii tai pot visa. Nu-mi cere sa nu te mai privesc asa...este tot ce vreau!
Stii...de multe ori m-amintrebat oare ce simte o floare atunci cand este rupta pentru a putea fi oferita din dragoste?
N-o doare?

By Cata

Vanatoare de balauri pe Valea Putnei

Cand ajungi in Valea Putnei, satul aflat la nici 20 de kilometri de Campulung Moldovenesc, primul gand ce-ti vine-n cap e ca te-ai ratacit intr-un crampei mic de Rai! Mai intai vezi dealurile: extraordinar de luminoase si verzi, brazdate toate de flori de munte, in culori incredibile. Apoi apare si satul. E invadat de coline.Caci fiecare curte e o pajiste abrupta si verde, pe care un caine ciobanesc somnoleaza urias, langa vreun cires care rodest e tocmai hat, la Sfanta Marie Mare! Un sat si o vale insorita, ce-ti aduc aminte de numele ce i s-a dat Bucovinei: Elvetia Romaniei. Dar peisajul mai are ceva, ceva ce numai prin partea asta a tarii poti vedea. Oamenii nu-si cladesc aici fanul in capite, ci-l intind pe-un soi de garduri lungi, numite lese. Incat vara, cand se pune fanul la uscat, colinele din Valea Putnei par napadite ca de un soi de dragoni blanzi, uriasi si flocosi. Si astfel, descoperi inca un colt mirific si aproape necunoscut de Romanie, de o frumusete in fata careia cuvintele tac, se topesc...
Dar pe mine nu m-adusese aici drumetia, ci renumele unui preot din Valea Putnei, la care veneau oameni din toate colturile Moldovei, desi abia trecuse de treizeci de ani. Aflasem ca desi fusese in America, unde putea sa ramana in cinste si-n paine, preferase sa se intoarca acasa, printre ai lui. Si mai aflasem ca parintele savarsea grelele Molifte ale Sfantului Vasile cel Mare, slujbe ortodoxe deosebit de puternice, pentru usurarea sufletului si trupului omenesc de necuratiile diavolesti. Greu de crezut ca in satucul acela frumos ca un colt de Rai, cineva, un slujitor de nadejde al Domnului, poate da lupte infricosate cu demonii. Si atunci m-am gandit sa-i aflu povestea, intai prin sat. Sa aflu ce parere au despre el cei pe care ii pastoreste. Urma pastorului se cunoaste intotdeauna in cei care calca pe ea.

Spovedania cea mare

"Cand a venit acu trei ani parintele nostru, Luca Corneliu Constantin, a luat mai intai la spovedit tot satul", spune batrana Simina Perdeicu, stand blanda pe prispa casei ei, in namiezi. "Pe atunci, parintele avea doar 33 de ani, se intorsese din America si-a venit aici, la noi, s-aici a ramas. Si mai intai ne-o spus cum ca suntem ramasi in urma cu spoveditul, ca trebuie sa ne aduca la zi. Dupa care o inceput sa spovedeasca la noi de la 5 dupa-amiaza si tocma pana a doua zi dimineata, 14-15 ore fara incetare, fara sa puna capul pe perna. Ne-o spovedit si ne-o impartasit tot satul, vreme de mai bine de-o luna. Ca nici acuma nu inteleg de unde-o avut atata rabdare si putere de-a rezista." "Mamuca lui, care l-o facut si crescut, o fost mai prejos decat mamuca cereasca, din laptele careia o supt credinta adevarata in Dumnezeu. L-oti auzi vorbind in biserica si-oti vedea", se baga in vorba o vecina venita la gard. E imbracata in catrinte frumoase si ie, la fel ca toate batranele din satele Bucovinei, care merg la biserica in costume stravechi.
"Dupa asta, a inceput sa mearga din poarta in poarta, ca sa vada si sa inteleaga ce probleme si nacazuri au oamenii", leaga firul vorbei babuca Simina. "Ca, zicea parintele, preotul ortodox trebuie sa iasa intre oameni si sa-i ajute, sa lupte pentru ei si in mijlocu ulitai, nu numa de la amvon." O intreb de Moliftele Sfantului Vasile pe care le tine parintele. "La noi in sat nu-s oameni prinsi de al diavol. Aici lumea-i mai linistita si toate-s mai blande. Da parintele tine slujbele astea luna de luna, ca vin la el oameni de prin toate hotarele lumii, amarati prinsi si loviti de napasta, si pleaca de la el intremati. Daca el ii cu Dumnezeu tata ziua, daca Il are pe sub camese, cum a fire ca Dumnezeu sa nu-l ajute sa lupte cu Balzebut?"

Umbrele demonizatilor

Nicolae Poenar este epitrop la biserica din Valea Putnei. Stam amandoi in bisericuta goala, cu linistea ei racoroasa. Parintele Luca tocmai plecase, terminase slujba, aveam sa-l cunosc abia ziua urmatoare. Epitropul vorbeste mult si cu drag de parintele Luca. "Imediat ce a venit aici, parintele s-a apucat sa refaca biserica de la temelii", imi spune. Din pereti rasare frumusetea in culori intense a picturilor. "Da stiti dvs. cum a fost? Ca-n toata vremea cat s-a pictat biserica, parintele s-a rugat intruna, si-a postit, de-aia a iesit asa de frumoasa, de se mirau si pictorii ce le iese din mana, ziceau ca nicaieri n-au mai pictat asa de maiestru ca aici."
Si la sfarsit imi mai marturiseste ceva: a fost de la inceput cu parintele la Sfintele Masluri. Si-atatea a vazut si-a trait acolo, luna de luna! Isi aminteste, de pilda, de elevul acela de liceu din Campulung, scuturat de spasme in fata crucii, pe care parintele l-a facut om, vindecandu-l. Sau de biata fata din Iasi care urla zguduita de demoni si care a iesit din sfanta biserica zambind.

Incepem anul cu lepadarea de diavol

Vecernie in biserica din Valea Putnei. Parintele Luca e cu fata la altar. Nu-l vad inca. Dupa toate cele aflate, sunt parca si mai nerabdator sa-l cunosc. Deocamdata, ii aud doar rugaciunile, rostite cu voce puternica, retinuta si pasionata. Biserica e aproape goala. Apusul soarelui aprinde linistea intens colorata a sfintilor din pereti si rugaciunile preotului ma cuprind repede. Apoi, parintele se intoarce, binecuvantand. Dintre odajdii vad iesind un chip frumos de barbat, cu o barba subtire, neagra. Imi vine randul la miruit si-i spun, cu timiditate, parintelui, ce vant ma poarta spre el. Renumele lui a ajuns pana la Bucuresti, adus la redactie in tolba postasului, prin scrisori. Bolnavi mantuiti il recomanda altora aflati la nevoie. Un preot cu har, ajutat din tariile cerului sa lupte cu uneltirile diavolesti. Parintele se hotaraste greu sa vorbeasca. Dar cand incepe, nu ma mai indur sa il intrerup. Are un anume dar al predicii in rostire, plus o modestie, o smerenie netrucata. "In foarte multe biserici se savarsesc aceste slujbe de dezlegare", spune. "Fiecare preot care citeste aceste Sfinte Molifte are binecuvantare de la Dumnezeu. Nu te poti apuca oricand si oricum de aceasta lucrare. Trebuie sa te pregatesti pentru ea. Sa te rogi intruna si sa tii macar trei zile de post negru si de curatenie trupeasca si sufleteasca si toate canoanele pe care trebuie ca preot sa le implinesti: rugaciunile plus canonul faptelor, in care intra milostenia, mangaierea si cercetarea bolnavilor si ajutorarea tuturor celor lipsiti, asa cum facea Sfantul Vasile cel Mare, arhiepiscop al Cezareei Cappadociei, mort la 379. Caci el ne-a aratat ce trebuie sa facem noi, cei care vom indrazni sa lucram cu aceste Molifte.
De regula, Moliftele Sfantului Vasile se citesc in biserica in prima zi a anului, dupa Sfanta Liturghie, cand este ziua autorului lor. Cu aceasta incepem anul: cu lepadarea de diavolul si unirea cu Hristos. Cu dezlegarea de toate legaturile potrivnice, malefice, pe care in anul precedent le-au pus asupra noastra diavolii, oamenii vrajmasi sau noi insine. Credinciosul, insa, nu poate veni la aceste dezlegari, daca nu e pregatit. Trebuie sa postesti si sa fii curat fizic, adica sa nu fi avut inainte o relatie trupeasca. Si atunci, aceste slujbe ajuta pe oricine, nu doar pe cei demonizati. Il ajuta pe oricine e pregatit. Iar celui nepregatit ii fac rau, il pot chiar distruge!"
Apoi, aceste molifte se pot repeta lunar. Asa face si tanarul parinte din Valea Putnei. "Am facut si slujbe cu mai multi preoti, cu doi-trei, pentru vindecarea acestor suflete cuprinse de duhuri necurate. Iar rezultatele au aparut. Credinciosi care erau puternic cuprinsi de diavol, cazuti in necaz si suferinta, astazi sunt sanatosi si normali."

Si-un cuvant poate lega

Cum poate ajunge un om sa fie posedat de diavol?, intreb.
- Fiecare crestin are pacate. Si noi avem. Si cu orice pacat pe care-l savarsim, slujim pe diavolul, nu pe Dumnezeu. Si atunci, fiecare crestin, cu cat pacatuieste mai mult, cu atat se apropie de el diavolul, care pune stapanire pe sufletul si pe trupul lui. Iata pildele din Evanghelie despre cei doi demonizati din tinutul Gadarei si Gherghesei!... Avem asemenea cazuri si astazi. Si vor mai fi cat va fi lumea si omul. Diavolul nu se va rusina sa ispiteasca. Pentru ca omul se leaga cu cuvantul. Se afuriseste, se da diavolului.
- Cum?!
- Iata cum. Foarte multi oameni spun "fire-as al diavolului". Iata cum omul, de buna voie si nesilit de nimeni, se da pe sine la necuratul.
- Pur si simplu rostind un cuvant?
- Iata, in rugaciunile de dezlegare, se spune: "Orice greseala au savarsit, cu lucrul, cu cuvantul sau cu gandul". Cuvantul are puterea de a lega. Si astfel, multi s-au legat cu cuvantul si s-au fagaduit diavolului. Altii au frecventat medii diavolesti. Sau au frecventat medii satanice, biserici satanice sau alte lucrari care se savarsesc astazi in tara aceasta sau in afara ei. Sau au fost pe la tot felul de vrajitori, descantatoare si altii care se ostenesc pentru aceste lucrari malefice.

Slujbele fara arginti

Parintele se opreste putin, parca innegurat. Apoi continua: "Dar demonizatii nu trebuie amestecati cu bolnavii mintal. Aceia sunt altceva. Se face intre ei o confuzie nedorita. In afara bisericii, demonizatul este un om perfect normal si sanatos, vorbesti si te intelegi cu el orice. El are reactie numai la aceste slujbe de dezlegare. Dar si la tot ce inseamna lucrarea lui Hristos. Adica, atunci cand i se da agheasma, anafura, sfanta litie... Le respinge. Pentru ca diavolul si Hristos nu pot sa stea la un loc, in acelasi trup. Pe de alta parte, am foarte multe cazuri de pacienti care nu raspundeau la tratamentul cu medicamente si pe care medicii i-au trimis aici, dandu-si seama ca trebuie intervenit din punct de vedere bisericesc. Pentru ca erau demonizati. Si cu ajutorul lui Dumnezeu, oamenii s-au vindecat. Dar daca va uitati in Moliftelnic, veti vedea o Rugaciune pentru cei cuprinsi de duhuri necurate. Si la finalul ei si al canonului respectiv, scrie: "Adauga si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare". Asadar, dupa ce ai facut tratamentul minim, poti sa adaugi si un tratament mai puternic, pentru credinciosii acestia."
Il intreb apoi pe tanarul preot daca imi poate povesti, cat de cat, din ce se intampla in biserica, in timpul moliftelor Sfantului Vasile. "Indracitii se comporta exact cum scrie in Sfanta Scriptura", imi spune. "Striga, urla, scot sunete ce nu se pot imita, fiindca vorbesc diavolii dintr-insii. Si au alt gen de voci, neomenesti, diavolesti. Si se zvarcolesc, lovesc, zgarie. Spun lucruri pe care oameni muritori nu le pot sti. Nici nu pot descrie in cuvinte chinul si suferinta acestor oameni. Vazandu-i, iti dau lacrimile. Si-atunci, noi ce sa facem? Sa stam pasivi? Cand insusi Sfantul Vasile cel Mare, marele filantrop al Bisericii noastre, ne ofera acest model? El, cel care a intemeiat Vasiliada, acel oras in care se gaseau spitale, leprozerii, orfelinate, scoli de reeducare pentru tinerele cazute in desfrau. De altfel, aceste molifte nu se fac pentru bani. Si nici pentru alte interese. Nu le facem pentru a ne creste cota de popularitate sau a ne da mari preoti sau mari sfinti, nu suntem asa ceva. Suntem slujitorii Mantuitorului Hristos, cu toata smerenia. In cazul meu si al altora. Asadar, omul in suferinta trebuie cercetat si preotul este samarineanul milostiv al zilelor noastre."

Necazurile - lacuste peste preot

"Orice preot ce lucreaza cu Moliftele Sfantului Vasile va va putea spune ca, dupa aceste slujiri, diavolul nu-l slabeste", spune in linistea bisericii parintele Luca, in timp ce tine in mana stanga, aproape intinsa, un crucifix. "Diavolul vine peste preot si-l incearca prin necaz, durere, boala si suferinta in familie. Si eu le-am simtit si le simt... le simt mereu, ca parca nu se mai opresc! Imi amintesc, odata, dupa Sfintele Molifte, copilul meu era sa moara! Tocmai ma intorsesem acasa si stateam de vorba cu doamna preoteasa, cand fiul meu, care avea atunci trei ani, nu stiu de unde a gasit o moneda aparuta de niciunde, a inghitit-o, si moneda i s-a oprit in gat. A facut stop respirator! De cateva ori, cand am venit acasa tot dupa Sfintele Molifte, am gasit animale moarte - cate cinci-sase o data... Alteori, sotia imi era bolnava din senin sau copilul ranit, iar copilul! Apoi parintii: imi telefona tata sau mama si ma intreba: "ce-ai mai facut azi, ca uite ce necaz a venit peste noi...". Si acum, de curand, am trait altele: accident de masina, boala. Tot felul de lucrari potrivnice, pentru a ma descuraja sa mai slujesc. Dar daca rezisti, lucrarea diavolului cedeaza in fata lucrarii lui Hristos."

Semnul Maicii Domnului de la Pocrov

"Cum de v-ati inhamat la asa o lucrare, parinte, la doar 36 de ani?", intreb. Dintr-o data, parintele Luca se insufleteste. Incepe sa-mi spuna despre visul sau de copil de a ajunge preot. "Dumnezeu mi-a dat in viata mea calauze extraordinare. Familia si preotii. Ingeri ai Domnului trimisi in viata mea. De mic, in casa bunicilor de la Nemtisor, langa Manastirea Neamt, am deprins cumintenia si iubirea de Dumnezeu. Bunica ma ducea la toate slujbele la sfanta biserica. Si imi mai aduc aminte cum imi atarna serile, deasupra patutului, o icoana cu Maica Domnului si imi spunea: "Uite, aceasta este mama ta!". La umbra manastirilor din Neamt, nu ma jucam cu jucarii obisnuite, ci cu toaca, cu odajdiile, cu facutul agheasmei si tinutul slujbelor ca la biserica.
Cativa ani mai tarziu, parintii mei m-au dus la Manastirea Horaita, din Neamt, unde l-am cunoscut pe parintele staret de atunci, Zenovie", continua parintele Luca. "Si sfintia sa avea un mare dar, darul rugaciunii. O rugaciune care te incalzea in suflet, te unea cu Cerul, te facea sa uiti orice necaz ai fi avut. Acolo am simtit ce putere are rugaciunea facuta bine, cu credinta in Dumnezeu si din iubire. Parintele se ruga pentru toti, pentru fiecare necaz si suflet in parte, chiar daca era trecut de miezul noptii. Si i-am spus sfintiei sale ca as vrea sa fiu slujitorul lui Dumnezeu, sa fiu preot. Iar el mi-a raspuns: "Fiule, daca este sa fii slujitorul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu te alege si din pustiu, si din piatra!". Si-atunci am inteles. De altfel, viata mea a fost extrem de tulburata, diavolul s-a opus tot timpul sa ajung preot. Cand eram prunc, am avut o boala foarte grava, din care nu scapa decat unu la un milion, o encefalita cu moarte clinica. Medicii nu aveau nici o speranta si atunci mama a facut o fagaduinta, s-a rugat in genunchi plangand si a spus: "Doamne, daca tu vrei sa-i dai viata copilului astuia, eu Ti-l daruiesc Tie si va fi al Bisericii". Si imediat dupa asta m-a botezat in spital. Si Dumnezeu a facut o minune cu mine. M-a pastrat, am scapat. Apoi, la cinci ani, Dumnezeu m-a mai scapat de o moarte, inviindu-ma iar. La 15 ani m-am dus sa ma calugaresc la Manastirea Neamt, descurajat ca nu intrasem la seminar. Era inainte de 1989 si locurile pentru viitorii preoti erau putine. Dar acolo, la Neamt, parintele Efrem, staretul, nu m-a primit: "Dumnezeu are alt plan cu dumneata", mi-a spus privindu-ma lung. Dupa asta am cazut iar la admitere. Si ma rugam si posteam si-I ceream lui Dumnezeu sa-mi dea un semn. Si in vara lui 1987, mergand cu parintii mei la schitul Pocrov, din judetul Neamt, staretul de acolo, parintele Ghervasie, mi-a spus: "Tinere, sa mergi sa te inchini la sfanta biserica, avem o icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni. Uite, daca ai o dorinta si vrei sa vezi daca ti se implineste, scoate un ban din munca ta, pune-l pe icoana si, daca ramane acolo, dorinta ta e implinita. Daca nu, ia-ti orice nadejde!". Atunci am zis ca asta e clipa adevarului pentru mine: "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!". Si am scos un ban din buzunar, l-am pus pe icoana Maicii Domnului, sus, pe coroana, in centru... Si-acolo a ramas! M-a cuprins frica. Parintii mei puneau si ei bani pe icoana, dar sareau de parca o mana nevazuta ii arunca pana in mijlocul bisericii. Si au inceput sa planga si ei, ingenuncheati. Dupa asta, mi-a ajutat Dumnezeu, am intrat la seminar si am mers si la Bucuresti, la facultate. Iar cand am devenit preot, am stiut ca trebuie sa slujesc si eu toate slujbele, cu tot cu Moliftele Sfantului Vasile. Purtam in mine urma de nesters din copilarie, de la Horaita: vazusem cum se lupta cu raul parintele Zenovie si cat de frumos se ruga, o frumusete angelica. Iar acesti oameni in suferinta, cuprinsi si chinuiti de duhuri necurate, trebuiau ajutati. Asa cum Mantuitorul i-a vindecat pe cei doi demonizati, si noi trebuie sa facem la fel. Fara frica. Caci El ne intareste: "Iata, va dau putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea diavolului", spune. Si daca ne-a dat putere, de ce sa ne fie frica? Pentru ca vine timpul cand ajungi la o anumita maturitate in credinta si-n iubirea fata de Dumnezeu, vine timpul examenelor acestora cu diavolul. Trebuie toti sa le dam. Si din ele poti sa iesi biruitor, dar poti sa fii si invins. Se intampla. Dar nu trebuie sa cedam."
Binele fara de margini
"Spuneti ca vin credinciosii la mine?", intreaba parintele Luca si ma impinge, usor, de la spate, spre usa bisericii. "Dar ei nu vin la mine, vin la Domnul Iisus. Si la fiecare preot si la fiecare slujba unde merg, se duc la Domnul Iisus, Il urmeaza pe El. Preotul e doar o oglinda care transmite mesajul divin. Atat. Iar oamenii vin sa se hraneasca. Caci in tensiunea de zi cu zi, toti au nevoie de un loc in care sa se elibereze: biserica. Aici, unde tensiunea malefica dispare, prin starea de rugaciune, prin starea de bine fara de margini, caci acesta e Dumnezeu. Si omul pleaca vindecat si luminat."
Valentin Iacob

Sursa:http://www.formula-as.ro/2004/628/spiritualitate-39/vanatoare-de-balauri-pe-valea-putnei-5266

Citez din articolul ULTIMA ORA VIDEO ARHIVA Madalina Manole a murit:http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-7580012-ultima-ora-madalina-manole-murit.htm?cfnl=

Artista Madalina Manole a murit miercuri, chiar in ziua in care ar fi implinit 43 de ani. Potrivit televiziunilor de stiri, artista s-ar fi sinucis. Tragedia s-a petrecut la ora 6.30, la locuinta sa din localitatea Otopeni, iar cel a anuntat serviciile de urgenta a fost sotul artistei.
Conform unor informatii, artista ar fi luat o supradoza de medicamente. Manole ar fi avut probleme de sanatate, ea fiind internata in luna mai.
Claudia Burada, de la IPJ Ilfov, a declarat pentru Realitatea TV ca artista era decedata in momentul cand echipajele de urgenta au ajuns la locuinta sa.
Madalina Manole avea un copil.
Citeste mai multe despre Madalina Manole pe site-ul oficial al artistei.http://madalinamanole.ro/

Conform: http://www.realitatea.net/madalina-manole-a-murit--astazi-implinea-43-de-ani_723341.html Mădălina Manole a murit. Astăzi împlinea 43 de ani:

Mădălina Manole, pe numele ei real Magdalena Manole s-a născut pe data de 14 iulie 1967 în localitatea Vălenii de Munte. Artista şi-a făcut debutul muzical la vârsta de 15 ani, iar în anul 1991 Mădălina Manole a obţinut discul de aur pentru albumul „Fată dragă”.

Iata si ce putem citi in articolul Mădălina Manole a murit. A fost găsită într-o baltă de sânge, cu capul spart:

Artista Mădălina Manole, care a murit, miercuri dimineaţă, a fost găsită de ambulanţă într-o baltă de sânge, având capul spart, au declarat pentru MEDIAFAX surse judiciare. Ambulanţa a fost anunţată la ora 5.37 pentru o femeie pe numele de Mădălina Petru, de către soţul artistei, Mircea Petru, care a spus că artistei i s-a făcut rău.

Cea mai apropiată ambulanţă a ajuns la ora 6.01 şi a găsit-o în stop cardiorespirator, fiindu-i făcută o manevră de resuscitare. Apoi a fost chemat medicul, care a ajuns în trei minute. Mădălina Manole a fost găsită lângă baie, într-o baltă de sânge, cu capul spart, au declarat surse judiciare pentru MEDIAFAX. Lângă ea a fost găsit un bidon cu o substanţă chimică, pe hol mirosind puternic a această substanţă.

Potrivit anchetatorilor, Mădălina Manole ar fi lăsat un mesaj pe telefonul soţului său.

În urmă cu trei săptămâni, cântăreaţa ar fi avut o tentativă de sinucidere, cu ibuprofen şi paracetamol. În locuinţa respectivă locuiesc soţul Mădălinei şi soacra acesteia.

Mădălina Manole a fi împlinit azi 43 de ani şi avea un băieţel de 2 ani.

Purtătorul de cuvânt al IPJ Ilfov, Claudia Burada, a declarat că la ora 6.30, serviciul unic de urgenţă a fost anunţat că o femeie de 43 de ani a fost găsită decedată la locuinţa sa din localitatea Otopeni, confirmând că este vorba de cântăreaţă. Soţul artistei a declarat autorităţilor că aceasta ar fi luat medicamente, însă până la efectuarea necropsiei nu poate exista o pronunţare asupra cauzei decesului.

Comentariu saccsiv:

Nu stiu daca intr-adevar s-a sinucis, dar daca a facut-o, rau a facut … Iata ce spune invatatura ORTODOXA despre SINUCIDERE?http://www.crestinortodox.ro/morala/sinuciderea-70849.html Iata ce putem citi in articolul Sinuciderea:

Sinuciderea inseamna curmarea constienta si voluntara, directa si arbitrara a propriei vieti trupesti, fie prin intrebuintarea unor mijloace ucigatoare, fie prin neimplinirea unor actiuni, care sunt imperios nece­sare pentru sustinerea vietii, de pilda alimentarea. Definitia data arata limpede ca de sinucidere este capabil numai omul, el fiind unica fiinta pamanteasca inzestrata cu ratiune si vointa libera.

Ca fapt individual, sinuciderea e intalnita in toate timpurile, uneori insa la proportiile unei plagi sociale.

De multe ori sinuciderea e in stransa legatura cu credinte religioase false, cu superstitii, cu felul cum se concepe viata dupa moarte, cazul sotiilor, slujitorilor care se sinucid pe mormantul sotilor si al stapanilor. Unele dintre aceste popoare nu dau nici o importanta sinuciderii, caci – se intreaba – de ce nu i-ar fi ingaduit omului sa-si curme singur firul vietii, daca nu mai voieste sa traiasca ? Altele infiereaza sinucide­rea ca un act de lasitate, pe cand altele, dimpotriva, o socot ca un act de curaj, chiar de cinstire a zeitatilor. Indeosebi socotesc ca sunt deschi­se portile cerului celor care se sinucid pentru motive dictate de simtul onoarei.

Dupa credinta nipona, sinuciderea (harakiri) curata orice pata mo­rala si asigura inmormantare si amintire onorabile.

Budismul admite in unele imprejurari sinuciderea; principial insa, califica pe sinucigas drept un om care in existente anterioare a savarsit pacate grele.

Islamismul condamna sinuciderea ca fiind potrivnica legilor lui Alah.

La romani si greci nu intalnim o apreciere morala unitara asupra sinuciderii. Pitagora, Socrate si altii caracterizeaza sinuciderea ca impie­tate fata de zei.

In veacurile din urma au aparut si apologeti staruitori ai sinuci­derii : D. Hume, Montesquieu, Bentham, Schopenhauer, Duhring, iar unii, ca Paulsen, Zigler, Westermark o apara pentru anumite cazuri. Acestia se straduiesc sa argumenteze “dreptul omului la moarte”, ca si cand viata pamanteasca ar fi fara sfarsit, iar moartea un privilegiu si ea ar trebui constransa prin argumente teoretice sau prin texte de legi sa amin­teasca prezenta sa unui om oarecare. Ei vorbesc, in termeni entuziasti chiar, de o “etica” si “filozofie” a sinuciderii, ca de realizari stralucite ale culturii moderne. Dar, evident, constiinta morala a acestor sumbri apologeti s-a dilatat pana la punctul de a nu reproba faptul aspru repro­bat de insasi legea firii umane.

Morala crestina condamna categoric sinuciderea, caci:

a) Sinuciderea este o crima impotriva firii omului. Ca oricarei fiinte vii si omului ii este propriu un puternic instinct al autoconservarii, in temeiul caruia el se apara impotriva a tot ce-i ame­ninta existenta. Iubirea de sine, apoi, cere ca omul sa pretuiasca viata dupa valoarea ei adevarata ca primul intre bunurile pamantesti si teme­lia oricarei actiuni morale si sa n-o distruga arbitrar, intentionat.

Desigur, omul are un drept personal asupra vietii sale, dar e un drept legat de datorii sfinte, nu-i un drept de proprietate nelimitat, ci numai de administrare si folosire rationala. Sinuciderea, violentand im­pulsul firesc catre existenta, distruge crestinului “impreuna cu viata trupeasca si baza actiunii morale si a imbunatatirii sale” si depaseste limi­ta dreptului asupra vietii sale.

Dezaprobarea fireasca si groaza provocata totdeauna de vederea unui sinucigas arata de asemenea ca sinuciderea este o crima oribila impotriva firii umane.

b) Sinuciderea este o crima impotriva societatii, familiei si patriei.

Fiecare om are datorii sociale, trebuind, dupa masura puterilor sale, sa contribuie la binele semenilor.

Binele unei familii sau chiar al unor forme mai largi de viata soci­ala, depinde adesea de existenta unui singur om. Sinucigasul insa, prin fapta sa oribila, dezerteaza de la toate datoriile sociale, aruncand asupra alor sai rusine si adesea lasand in urma mizerie. Totodata, da altora pilda rea de a nu-si pretui viata proprie, ceea ce poate duce si la dispretuirea vietii altora. Caci cine nu-si pretuieste viata proprie, aceluia, desigur, ii este indiferenta si viata altora. Ce stare s-ar produce daca unul sau altul, in chip arbitrar, si-ar curma singur firul vietii?!

Afirmatia ca sunt existente umane care nu folosesc societatii nu poate fi acceptata din punct de vedere moral. Caci cine s-a facut vino­vat cu ceva fata de societate are datoria sa-si repare greselile si nedrep­tatile savarsite si pilda rea s-o stearga prin fapte bune si nicidecum sa recurga la sinucidere, care sporeste pacatele.

Infirmii, bolnavii dau adesea pilda morala de rabdare, oferind prilej pentru practicarea faptelor milei trupesti si sufletesti, a caror valoare morala este de netagaduit.

c) Sinuciderea este crima impotriva lui Dumnezeu.

Un lucru il poate cineva, eventual, distruge daca este proprietarul lui absolut. Dupa invatatura crestina insa, viata omeneasca este darul lui Dumnezeu. El este creatorul si sustinatorul vietii umane, deci si pro­prietarul ei absolut. Credinciosului ii este data viata spre folosire ratio­nala in vederea dobandirii mantuirii sale, servind cu ea lui Dumnezeu si prin ea scopul sau ultim. Autodistrugerea vietii inseamna, deci, distru­gerea unui bun, al carui proprietar propriu-zis nu-i acesta, ci Dumnezeu si astfel sinuciderea are caracterul unei leziuni, unei violari nedrepte a dreptului de proprietate asupra persoanei umane, oare-I revine exclusiv lui Dumnezeu.

Libertatea omului nu-i anarhica, ci inseamna demnitate. Ea nu inseamna pentru acesta capabilitatea de a dispune arbitrar de viata, al carei proprietar deplin nu este el, ci inseamna a dispune ratio­nal de aptitudinile cu care este inzestrat pentru sustinerea vietii. Apoi, viata nu este un dar oarecare, dat la intamplare si a carui primire sau refuzare ar sta la dispozitia omului. Dupa invatatura crestina, de darul vietii e legata mantuirea. Primirea vietii nu-i lasata la discretia omului, ci trairea ei este obligatia sfanta pentru cel caruia i se da. Iar daca refuzul acestui dar, adica renuntarea la viata prin acte samavolnice, poate insemna ofensarea lui Dumnezeu, Creatorul sau, mai inseamna si ca omul, atat de limitat in puterile sale, se semeteste a corecta planul si intentiile divine.

Sinuciderea este pacat greu. Caci daca alte pacate lasa totusi posibi­litatea caintei si pocaintei, sinuciderea desfiinteaza pentru totdeauna o astfel de posibilitate. Sinucigasul se arunca in suferinte vesnice. Biserica il socoteste pe sinucigas inchinat pieirii vesnice si-l lipseste de rugaciu­nile sale. Canoanele bisericesti sunt necrutatoare in privinta aceasta. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci­gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.

Morala crestina nu aproba sinuciderea in nici o imprejurare si pen­tru nici un motiv. Porunca decalogului este clara: “Sa nu ucizi!” ; caci sinuciderea este ucidere. O porunca speciala, indreptata direct impotriva sinuciderii, Noul Testament nu cuprinde, dar porunca decalogului este suficient lamuritoare si numai o interpretare interesata si falsa poate deduce din ea permisiunea sinuciderii. Apoi, citim in Sfanta Scriptura urmatoarele cuvinte ale Mantuitorului : “Eu Ma duc si Ma veti cauta… Unde Ma duc Eu, voi nu puteti sa veniti. Deci, ziceau evreii: Nu cumva isi va ridica singur viata ? Caci zice : unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni” (Ioan VIII, 21-22). Evreii isi inchipuiau ca Mantuitorul se va sinucide. Totusi, Mantuitorul n-a socotit ca ar trebui sa se apere de suspectarea sinuciderii, dand o porunca directa impotriva ei. Caci faptul de a arunca suspectarea de sinucidere asupra Mantuitorului e proba sufi­cienta ca nici in conceptia religioasa a evreilor sinuciderea nu avea aprobare morala. Deci, nu era necesar ca Mantuitorul sa ia atitudine speciala impotriva sinuciderii, mai ales ca justificarea ei nu se putea face nici prin deductii din preceptele morale atat de precise ale inva­taturii Sale.

Mentionam aici ca unii aparatori ai sinuciderii, in zelul lor de a-i gasi justificare morala, ar voi sa incadreze in notiunea sinuciderii chiar moartea Mantuitorului, intrucat El a mers de buna voie la moarte, deci s-ar fi sinucis. E o afirmare direct potrivnica oricarui rationament sana­tos. Da, Mantuitorul a mers de buna voie la moarte, fiindca a fost ascultator pana la moarte – cum se spune in Sfanta Scriptura – dar nu si-a luat singur viata, socotind-o fara pret, ci a dat-o ca pret pentru mantuirea noastra. Cuvantul ultim al sinuciderii este moartea, pe cand al jertfei Mantuitorului este viata.

Mai citim apoi in Sfanta Scriptura ca Sfantul Apostol Pavel il opreste pe temnicerul din Filipi, care trasese sabia sa-si ia viata, crezand ca au fugit intemnitatii incredintati pazei lui (Fapte XVI, 27-28). Deci inca o proba scripturistica impotriva sinuciderii.

Unii califica moartea martirilor crestini ca sinucidere, fiind moarte de buna voie, deoarece erau cazuri cand putea fi evitata prin fuga sau renuntare la crestinism. Da, au fost cazuri cand unii crestini si-au pastrat credinta prin fuga, iar altii si-au pastrat viata prin renuntare la cresti­nism, dupa cum altii au pasit cu hotarare in fata mortii, primind-o cu se­ninatatea pe care o da credinta in viata de dincolo. Dar nicidecum nu poate fi vorba de sinucidere, careia-i este caracteristica intentia de a nimici arbitrar viata proprie, socotind-o fara pret. Martirii nu intentionau sa-si taie arbitrar firul vietii nici atunci cand paseau de buna voie pe rug, fara a astepta sa fie asezati cu forta. Nu dezgustul de viata, ci cura­jul crestin fata de moarte si statornicia credintei ii faceau sa paseasca “de buna voie” pe rug, pentru a primi moartea ce le era pregatita.

Asemenea si moartea lui Samson e socotita de Sfintii Parinti si de moralistii crestini nu ca o sinucidere, ci ca o jertfire de sine, prin care au fost ucisi si foarte multi din cei de neam strain (Judec. XVI, 30). Cauzele sinuciderii sunt multe, variate si cunoscute. Sunt cazuri de sinucidere provocate de tulburari mintale, de un sis­tem nervos deranjat, care impiedica functionarea normala a puterilor sufletesti. Unele din aceste stari pot fi fara vina din partea omului, deci nu implica responsabilitate morala , cele mai multe, insa, sunt urmari ale unei vieti dezordonate, deci implica vina si responsabilitate morala. Caci nu orice zdruncinare a vietii morale determina si o deranjare a sistemu­lui nervos si a functionarii puterilor sufletesti, precum de alta parte, nu orice deranjare a puterilor sufletesti, nici orice grad de melancolie, de idei fixe, halucinatii etc. anuleaza necesar si intrebuintarea ratiunii si a libertatii morale. Cazurile trebuie judecate individual si nu reduse prin­cipial la starea de iresponsabilitate morala.

Suport moral nu poate avea sinuciderea nici atunci cand e savarsita din cauza unor suferinte sufletesti, dureri fizice sau boli incurabile. Toate acestea pot fi incercari pentru lamurirea morala a crestinului si au va­loare in lumina vietii vesnice. Ele nu golesc viata de sensul ei, facand-o de prisos. Fireste, in viata intervin si clipe grele, dar daca acestea sunt cercetate in lumina preceptelor moralei crestine, atunci usor se pot risipi si gandurile cele mai negre. Iata de ce, in astfel de momente, ajutorul dat omului este atat de pretios. Il poate salva un singur cuvant rostit la timp, chiar o singura privire, care sa-l trezeasca din starea grea si sa-l faca a intelege ca nu-i parasit in viata aceasta, care, desi i s-a parut total intunecata, are totusi multa lumina.

In aparenta, sinuciderea inseamna dezgust de viata si totusi, in ma­joritatea cazurilor, sub aceasta aparenta se ascunde o bolnava atractie fata de viata pamanteasca si de bunurile ei. Cel chinuit de gandul sinuci­derii nu uraste viata ca atare, ci viata proprie o voieste cu mai mult sens pamantesc, dar a pierdut nadejdea in posibilitatea unei astfel de vieti. Iar fiind concentrat asupra eului propriu, asupra celor pamantesti, a dat uitarii pe cele vesnice. Iata de ce crestinul care apreciaza cele paman­testi in lumina vietii de dincolo nu va putea fi chinuit de gandul sinu­ciderii.

Distrugerea vietii proprii – s-a spus – inseamna sinucidere, cand este direct intentionata si savarsita constient… Deci, nu este sinucidere cand cineva isi curma propria viata din intamplare (accidental) sau din neprecautie sau cand cineva, pentru a se salva dintr-o primejdie de moarte sigura, se arunca in alta primejdie si aceasta ii cauzeaza moartea. La fel nu-i sinucidere cand cineva isi distruge viata in stare de dementa, fie totala sau numai partiala, fie permanenta fie numai vremelnica.

Sunt si cazuri de “sinucidere indirecta”, anume cand curmarea vietii nu-i intentionata direct, dar moartea e consecinta fireasca a unor actiuni sau intrelasari, care puteau si trebuiau sa fie prevazute drept cauze ale mortii, de pilda consecinta a necumpatarii, a unei vieti dezordonate, a avaritiei, a supraincordarii puterilor s.a. Daca uciderea proprie este con­secinta unei actiuni nepacatoase in sine si care nici nu putea sa fie pre­vazuta, atunci nici ea nu primeste caracterul pacatului, de pilda consu­marea unor alimente, fara a se presupune ca ar fi otravitoare.

Daca insa curmarea vietii poate fi prevazuta ca urmare a unei actiuni nepacatoase in sine, atunci avem “sinucidere indirecta” si nu-i admisi­bila din punct de vedere moral, fireste daca actiunea respectiva nu-i po­runcita de implinirea unei obligatii, de pilda cercetarea celor cu boli in-fectioase de catre preot, medic etc.

Cand o actiune este pacatoasa si are ca urmare curmarea vietii pro­prii, atunci moartea implica responsabilitate morala (pacat calificat), de pilda nebunia provocata din diferite patimi. Mai amintim ca sinuciderea nu poate fi socotita drept ispasirea unor pacate savarsite, caci ispasirea, dupa conceptia crestina, este legata de viata. Nu i se poate aplica sinuci­derii nici principiul alegerii unui rau mai mic. Dar pentru evitarea ori­carui pacat ii stau crestinului la dispozitie atatea alte mijloace. Pacatul trebuie sa aiba aprobarea crestinului, pe care el o poate refuza si trebuie s-o refuze.

SURSA:http://saccsiv.wordpress.com/

L'ultimo baccio!

L’utimo baccio…e un film fantastic…îl găsiţi cu subtitrare în engleză si vi-l recomand. Eu am idei preconcepute cand vine vorba de filmele italiene, ruseşti, franceze, indiene,etc.…nu pot sa le privesc fara să gândesc de la început ca e o pierdere de timp. Pentru mine exista doar filmele engleze si atât(cât de mult greşesc:)) Mi la recomandat un amic italalin: “e un film vechi, dar lucrurile frumoase nu îmbtărânesc niciodata”
L’ultimo baccio, e o poveste atât de reală, o triăm în fiecare zi…iubim, înşelăm, minţim, lăsăm totul pentru nimic…măcar odata-n viata am triăt si noi poveste asta,am lasat totul pentru altcineva,am iubit nebuneşte un necunoscut doar pentru o zi, o ora…important e când ne trezim…important e dacă cel lăsat e dispus să aştepte…să ierte…Eu nu pot să spun ce-i bine, pentru că şi eu gresesc mereu!!! :)
Vizionare plăcută! :)

DUMINICA

Programul meu zilnic...de fapt nu pot vorbi de-un program in viata mea...cel putin nu in vacanta :). Am o viata dezordonata...lucrurile mele, n-au un inceput precis, cu-atat mai putin un final. Dar in dezordinea mea fac lucrurile sa mearga...
Ador sa dorm pana tarziu, dupa o noapte plina de filme, sa ma trezesc singura si sa-mi pregatesc cafeaua, savurand-o in timp ce-o ascult pe Alanis Morissette.

Asculta mai multe audio Muzica
Dar toata dezordinea dureaza 6 zile...
Duminica ma trezesc dimineata.
Duminica imi beau cafeaua foarte tarziu.
Duminica nu ma trezesc ascultand Alanis.
Duminica ma trezesc sa merg la biserica.
Duminica in toate satele, comunele, orasele...se trag clopotele.
Nu va mai mirati ca duminica sunt matinala si nu ma m-ai intrebati: "Cum de te-ai trezit atat de devreme?"
Deschide-ti fereastra si veti auzi clopotele, iesiti din casa si veti gasi langa voi o biserica.
Intrati cu incredere, duminica viitoare o veti gasi din nou;)

Il barattolo di maionese e le due tazze di caffè

Asculta mai multe audio Muzica

Când lucrurile par sã o ia razna si nu-ti mai ajung 24 ore în zi, sã te gândesti la borcanul de maionezã si cele 2 cãni de cafea…
Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan; Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor “pliiin”! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
“Acum” a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, “as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã.”"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte”
“Dacã veti începe cu nisipul,” a continuat el “nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele”
“La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine.”
“Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit.
“Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten.”



Quando nella vostra vita sembra che ci siano troppe cose da gestire, quando 24 ore al giorno non sono sufficienti, ricordatevi del barattolo di maionese e delle due tazze di caffè.
Un professore di filosofia stava di fronte ai suoi studenti con alcuni oggetti davanti a lui.
Quando la lezione cominciò, senza dire una parola prese un grosso barattolo di maionese vuoto e iniziò a riempirlo con delle palle da golf. Poi chiese agli studenti se il barattolo fosse pieno. Gli studenti risposero di sì.
Il professore allora tirò fuori una scatola con dei sassolini e li versò nel barattolo. Agitò un po’ il barattolo, e i sassolini rotolarono negli spazi fra le palline da golf. Allora chiese ancora agli studenti se il barattolo fosse pieno. Loro risposero di sì.
Il professore quindi raccolse una scatola con della sabbia e la versò nel barattolo. Naturalmente, la sabbia riempì tutti gli spazi rimasti. Il professore chiese ancora una volta se il barattolo fosse pieno, e gli studenti risposero con un unanime “sì”.
Il professore allora tirò fuori due tazze di caffè da sotto il tavolo e ne versò il contenuto nel barattolo, riempendo anche gli spazi fra la sabbia. Gli studenti si misero a ridere.
“Adesso,” disse il professore quando le risate si calmarono, “voglio che vi rendiate conto che questo barattolo rappresenta la vostra vita. Le palle da golf sono le cose importanti — la vostra famiglia, i figli, la salute e le vostre passioni — anche quando tutto il resto è perduto e solo queste rimangono, la vostra vita è ancora piena.
I sassolini sono le altre cose che contano come il vostro lavoro, la vostra casa e l’auto.
La sabbia rappresenta tutto il resto — le piccole cose. Se mettere prima la sabbia nel barattolo,” continuò, “non ci sarà spazio per i sassolini o le palle da golf. Lo stesso vale per la vostra vita. Se spendete tutte le vostre energie sulle piccole cose non avrete spazio per le cose che sono importanti per voi.
Fate attenzione alle cose che sono fondamentali per la vostra felicità. Giocate con i vostri bambini. Prendetevi il tempo per fare un checkup medico. Portate fuori a cena il vostro partner. Fate un’altra partita a golf. Ci sarà sempre tempo per per pulire la casa e svuotare la pattumiera. Prendetevi cura delle palle da golf prima — le cose che realmente hanno importanza. Impostate le vostre priorità. Il resto è solo sabbia.”
Una studentessa alzò la mano e chiese cosa significasse il caffè. Il professore sorrise. “Sono contento che tu l’abbia chiesto. Serve solo a dimostrare che non importa quanto la vita possa sembrare piena, c’è sempre spazio per una tazza di caffè con un amico.”

Le bel ete-Lou Dillon

Sunt o hoata!
Recunosc!
Merit sa fiu aspru pedepsita...:))
...am furat video de pe profilul unei amice, dar imi place atat de mult,...totul e perfect,miscarile ei, muzica, imaginile, tema...dupa fiecare vizionare poti sa-i dai o alta interpretare...iti lasa libertate sa vezi ce vrei si ce simti...si de fapt e doar prezentarea unei colectii vestimentare, facuta intr-un stil extraordinar.Este imaginea designerului Vanessa Bruno.
PRIVITI SI ASCULTATI!!!



...si dupa ce m-am indragostit de primul, am gasit si altele la fel de frumoase, expresive, perfecte!





Despre Lou Doillon (tipa din videoclipuri)

"Când o ai ca mamă pe Jane Birkin şi Charlotte Gainsbourg îţi e soră, toate încercările de a reuşi ca model, actriţă sau tânăr designer ţi-ar putea fi cu uşurinţă puse pe seama moştenirii genetice. Însă Lou Doillon a reuşit, până la urmă, să-şi facă loc pe scena artistică internaţională prin forţe proprii, ca fotograf. Prima ei expoziţie individuală se numeşte United Generations, a fost inaugurată la Galeria W din Montmartre, şi s-a bucurat numai de note de zece de la ochii critici.

Pe scurt, cum s-a întâmplat? Doillon a facut un voiaj de două zile la Disneyland Paris. So passed out, veţi spune, în cor. Înarmată cu două camere Lomo. How cliche, veţi repeta, şi mai uimiţi. În acest context plin de soare, culori excentrice şi voie bună, tânăra fotografă franceză a împuşcat tot ce a prins şi i-a făcut cinste lentilei: copii zbânţuindu-se în voie printre leagăne, adolescenţi iubăreţi şi hipsteri blazaţi pozându-se umăr la cot cu Donald Duck şi Mickey Mouse. Deloc artistic, veţi comenta. Hai să vedem totuşi, rezultatul.









Avem o colecţie de emoţii tinereşti, colorate, facile, subtile, lipsită de cinism şi fără aspectul acela de foto-jurnalism care nu ne place deloc, deloc. O fată veselă, care pozează oameni veseli, în condiţii meteorologice şi mai vesele. Un fel de promised land în Technicolor, ca o întâlnire la Cafe de Flore într-o după-amiază senină de iunie între Jean Pierre Jeunet şi Cobrasnake, punând la cale călătoria până în Never Never Land.

După atâta lipsă de stres, energie şi culoare, simţi parcă o nevoie acută de a-ţi căuta ochelarii ăia cu lentile colorate prin care lumea se vede mai sepia-roz-verde-crud-oranj. Paradis perdue.

Dacă treci până pe 27 iulie prin Paris, o găseşti pe Lou la Galerie W, 44 rue Lepic, 75018. Aşteptăm ilustrate lomo de la faţa locului. "
http://www.hypestreet.ro/lou-doillonunited-generations/2010/06/07/

Foto: Lou Doillon

La neaza...

VAI!!!

Şi dacă mă întrebi "încotro?", îţi spun că nu ştiu. Nu-mi ştiu calea, care mi-e scopul aici, pe blogul ăsta. Singura chestie care mă mai ţine aici e faptul că mă identific cu această "danişiatât". Mereu am ştiu cine sunt... şi acum ştiu. Aşa că întreabă-mă "încotro?"! Întreabă-mă! Îţi voi răspunde: "Nu ştiu, dar ştiu cine sunt şi asta mi-e calea!". Spune-mi că ăsta nu e un răspuns. Spune-mi! şi apoi întreabă-mă din nou: "încotro?". Şi atunci eu îţi răspund: "Nu ştiu, dar ceea ce ştiu e că mereu o cola trebuie gustată direct din doză - fără zgâriatul metalului pe gingie, n-are gust -, fuga n-are rost fără ploaie sau fără vreun câine pe urma ta şi zâmbetul nu e un zâmbet până nu faci riduri la ochi şi aşa mă ghidez spre adevărata-mi cale.". Spune-mi că aberez, că ăsta nu e un răspuns şi mai întreabă-mă odată, sceptic: "încotro?" şi atunci eu îţi voi răspunde: "Departe de tine!"

http://danisiatat.blogspot.com/

drem

...uneori imi intind visele pe sarma si uit de ele, le gasesc dupa zile, inghesuite unele-ntraltele, uscate, nascand alte vise...
...uneori le abandonez si altii le adopta multumiti,
...alteori renunt la ele fara sa le privesc
...dar azi...,
...azi, visele-mi uscate-mi zambesc!
...ma privesc cu dor si cu speranta.
Anul acesta le voi IMPLINI!

Dorohoiul sub apa!

object width="420" height="376" style="display:block; margin:0 0 5px 0;" >

Dezastrul lasat in urma la Dorohoi, judetul Botosani, de apele involburate

StirileProTV.ro

Prapad in Dorohoi si Suceava! Sute de oameni evacuati din case!

StirileProTV.ro

Marti 14:52

...a inceput sa ploua din nou in Dorohoi, dupa cateva ore de liniste si soare.
Dimineata in jurul orei 11, Antena3 anunta ca s-a rupt barajul, moment in care zeci de oameni au iesit speriati din casa, alergand disperati in toate directiile...era doar o alarma falsa...imediat am fost anuntati ca nu sunt probleme la baraj, de catre politia din Dorohoi. O alarma falsa care i-a ingrozit pe locuitorii Dorohoiului care si-au petrecut o noapte prin podurile caselor sau la rude.

Aseara nu se putea iesi din Dorohoi, totul era blocat...am vazut familii cu paturi in brate, cautand un loc mai bun decat propria lor casa...mereu cand vedeam stiri de genul, spuneam ca suntem niste norocosi ca la noi nu se intampla...da a venit vremea...

...aseara m-au sunat prieteni din Italia, Iasi, Suceava...erau ingrijorati in urma stirilor care din cate am inteles erau destul de inspaimantatoare, eu n-am avut curent pana acum 10 minute, nu stiu cum a fost prezentat totul de catre media:(. Imi pare rau pentru toate persoanele disparute, pentru cei decedati si pentru cei care au casele inundate.

Mama prietenii mele, e asistenta la spitalul din Dorohoi si-mi spunea ca la morga nu mai sunt locuri, ca saloanele sunt pline de persoane si prin curtea spitalului n-a mai vazut atat de multi oameni in doliu de cand e ea:(

...

Imi pare rau!
http://videonews.ro/action/viewvideo/51131/Inundatiile-fac-victime-12-oameni-au-murit-in-ultimele-24-de-ore/

In pantec...de la conceptie pana la nastere.

Este pe cale sa inceapa calatoria vietii, dar de fapt a trecut deja prin cele mai spectaculoase 9 luni. In doar 38 de saptamani, acest copil s-a transformat dintr-o celula in trilioane de celule de peste 200 de tipuri diferite,organizate intr-un sistem cu auto-sustinere:o fetita.Tehnici de scanare 3D si chiar 4D, vor deschide o fereastra in pantecul mamei.Filmele reale si imagistic ale computerului bazata pe observatiile stiintifice, ne duc intr-o calatorie absolut inedita prin inceputurile unui om .Fatul se comporta intr-o maniera foarte complexa. In timpul odiseei prin pantecul matern, fetita va zambi, va recunoaste glasul mamei si poate chiar va visa. Mama ofera cuibul, elementele vitale: hrana, apa, oxigen, dar adevaratul star al spectacolului este fatul insusi, care construieste, se divide, creste dupa un set foarte complex de planuri, creat in momentul conceptiei.
La ejaculare, un barbat matur sanatos expulzeaza in vaginul femeii pana la 500 de milioane de spermatozoizi, care incep o incredibila calatorie. Fiecare spermatozoid duce o pretioasa incarcatura: codul genetic patern.Testiculele unui barbat functioneaza permanent, producand peste 1.000de spermatozoizi in fiecare secunda. Calitatea acestor spermatozoizi este influentata de stilul de viata. Barbatul va produce spermatozoizi mai puternici si mai sanatosi daca evita tutunul, alcoolul, baile fierbinti si lenjeria prea stransa. Dimpotriva, despre cafea se stie ca stimuleaza spermatozoizii sa inoate mai departe, mai rapid si mai viguros.Spermatozoidul, cea mai mica celula din organismul uman, se misca lent. El parcurge doar trei milimetri pe minut, iar la fiecaare pas apar mereu piedici. Din vagin, spermatozoizii trec prin colul in uter, iar de acolo in trompele uterine, unde asteapta cea mai mare celula din organismul uman, ovulul. Ovarele unei femei elimina in fiecare luna un ovul, care contine codul ei genetic.Ea produce ovulele inca din stadiul de fat, pe cand inca se afla in pantecele mamei ei.De atunci, ovulele sunt pastrate, trec prin copilarie si adolescenta si apoi la varsta matura, gata sa se trezeasca la viata. Este un mister cum isi gasesc spermatozoizii drumul spre ovul. Ultimele cercetari arata ca spermatozoidul are simtul mirosului si astfel isi poate mirosi drumul spre ovul. Calatoria spermatozoizilor este lunga si grea si foarte putini vor supravetui. S-ar putea sa treaca pana la 10 ore pana in momentul efectiv al conceptiei. Primii spermatozoizi care ajung la ovul sunt cei mai puternici, mai in forma. Primul care isi ingroapa capul in peretele ovulului e castigatorul. Nu exista premiul doi. Spermatozoidul care intra in ovul declanseaza o schimbare a membranei ovulului, care impiedica intrarea oricarui alt spermatozoid. Intrat in ovul, capul spermatozoidului se desprinde de coada si este atras spre nucleul ovulului. In acest moment cele doua nuclee se contopesc. Ovulul este fertilizat. Este prima celula din ceea ce va deveni un om.
Codul genetic este stocat in aceste firisoare, numite cromozomi: 23 de la mama, 23 de la tata. Fiecare cromozom este o secventa puternic infasurata de ADN, molecula in forma de elice dubla care poarta codul genetic. Fiecare cromozom microscopic contine peste doi metri de ADN. O serie de legaturi chimice creeaza aceasta panglica rasucita de ADN, care detine cheia unicitatii fiecaruia dintre noi, genele noastre. Este nevoie de 20-25.000 de gene pentru a crea un om. Cam tot atatea gene are si o gaina. Fiecare dintre noi poseda un set complet de gene ale ambilor parinti, in nucleul fiecarei cellule a corpului nostru. Genele sunt un set de instructiuni care ne spun cum sa devenim oameni, nu pesti sau copaci, determinand ce fel de om vei fi. Fiecare gena sau combinatie de gene raspunde de o trasatura anume:cate picioare vor creste, ce culare va avea pielea, faptul ca vor fib rate, nu aripi ca nu va fi coada, ca nasul va fi mare. Unele gene vor fi dominante, altele vor fi complet ascunse.
Fiecare dintre noi este unic, din punct de vedere genetic si fizic. Parintii nostrii au o contributie egala la mai toata zestrea noastra genetica, dar
sexul copilului depinde de tata. Cea de-a 23-a pereche de cromozomi are misiunea de a determina sexul. Cromozomul sexului care provine de la mama este intodeauna acelasi: un cromozom de tip X. Dar cel care vine de la tata poate fi de doua feluri: X pentru o fata sau Y, un cromozom mai mic, pentru un baiat. Desi sexul nu va fi cunoscut multe luni, pentru acesti parinti a fost un spermatozoid X. Ei vor avea o fetita. Genele mostenite de ea ii determina dinainte aspectul si mare parte din caracter: daca e incapatanata, inteligenta, amatoare de senzatii tari sau buna la muzica, chiar si vulnerabilitatea ei la anumite boli, cum ar fi cancerul, schizoprenia sau diabetul. Traiectoria ei in viata va depinde de multe lucruri, de prieteni, de familie, de intreg mediul ei, dar in clipa fertilizarii mare parte din acest viitor este deja decis. Ovulul fertilizat a inceput calatoria, parcurgand trompa uterine pentru a ajunge la loc sigur, in uter.
La cam o zi dupa fertilizare, ovulul se divide pentru prima oara. Fiecare celula are nevoie de propria copie a planului genetic. Mai intai reproduc cromozomii, producand o copie identica a intregului cod genetic. Cand cele doua seturi de cromozomi s-au despartit, nucleul se sparge in doua si celula se divide.
Procesul de diviziune celulara continua pe masura ce bulgarele de celule calatoreste in josul trompei uterine. Dupa patru-cinci zile, mica bila numita acum blastocist, a ajuns cam la 100 de celule si incepe sa se desparta in doua grupui. Inelul exterior de celule va deveni placenta, iar cel interior va deveni embrionul in sine. In aceasta etapa, celulele interioare sunt cunoscute drept celule-suse. Celulele-suse au formidabila calitate de a se putea transforma in oricare din cele peste 200 de tipuri de cellule din organism. Ele pot sa se dezvolte in orice parte a organismului. Dupa sapte zile, blastocistul ajunge la capatul trompei uterine si intra in uter, refugiul lui pentru urmatoarele noua luni. A trecut peste o luna de la conceptie, dar mama nu-si va da seama ca este insarcinata decat atunci cand nu va mai veni ciclul.
Gravitatea se imparte in trei perioade trimestriale. In primul trimestru, primele trei luni, un ovul se transforma intr-o schita a copilului format. Toate trasaturile unui corp uman: membre, nervi, organe, muschi, sunt schitate in primele noua saptamani de fragilitate. Embrionul incepe sa prinda forma. In a treia saptamana, embrionul-minge, nu mai mare decat o gamalie, se pliaza pentru a forma un tub lung. Varful tubului se va transforma in cap, iar in jos se vor dezvolta trunchiul si membrele.Capul inca nu arata a cap. Dar in ziua 15 incepe sa se formeze celulele nervoase, care vor deveni creierul si coloana vertebrala, deocamdata expuse, deloc protejate de piele sau de oase. In interiorul trupului ei, mama creeaza o lume sigura pentru copil, care va fi protejat intr-un cocon. Indata ce femeia a devenit gravida in organismul ei se petrec schimbari radicale. Volumul sanguine va creste cu pana la 50%, pentru a face fata cererii sporite de oxigen a “parazitului” din uter. Dupa ce se prinde de peretele uterului, embrionul va incepe sa ia din sangele matern toate cele necesare cresterii. Unul din primele organe care se formeaza este inima. Pana acum, inima a fost un simplu manunchi de cellule musculare. Dar dupa 22 de zile, cand inca este de marimea unui fir de mac, ea se trezeste brusc la viata. O celula se va contracta spontan si va declansa contractia vecinelor, intr-o reactie in lant, pana cand toate celulele cardiace vor bate. Celulele musculare din inima sunt pre-programate sa se contracte. Ulterior, cand sistemul nervos se va dezvolta, creierul va controla cu grija ritmul contractiilor, mentinand un puls constant. Inima va pompa sange tot restul vietii. Daca fetita va ajunge la 75 de ani, vor fi aproape 3 miliarde de batai. Fara inima, hrana si oxigenul nu se pot raspandi, iar embrionul nu s-ar putea dezvolta. Acum, cand inima a inceput sa pompeze , celulele sanguine primitive incep sa circule prin venele cat un fir de par, diseminand vitalul flux de oxygen si hrana necesare cresterii rapide. In doar trei saptamani, embrionul a creat un si sitem nervos incipient si o inima capabila sa pompeze nutrienti prin trupul minuscule. Unele femei isi dau seama de incredibelile schimbari din ele si, avertizate de schimbarile hormonale, isi vor da seama ca sunt insarcinate fara ajutorul unui test.
Dupa patru saptamani, embrionul este cat un bob de fasole si creste cu cam un milimetru pe zi. Inima miniaturala, cu o singura camera, bate de 80 de ori pe minut, devenind tot mai repida cu fiecare zi. In ziua 30, nici macar un expert nu va putea spune doar privind embrionul daca acestea va deveni om, porc sau maimuta. Doar 1,5% din genele noastre ne fac oameni. Oamenii au in comun cu cimpazeii 98,5% din zestrea lor genetica, cu cainii 75%, cu mustele de otet 50% si cu narcisele 33%. In urmatoarele cateva saptamani, embrionul va continua sa creasca, in conformitate cu planul lui genetic intern, semanand tot mai mult cu un om.
Sase saptamani. Fatul se dezvolta de sase saptamani.Are o lungime de cam doi centimetri. Chiar si la nastere, capul va avea cam un sfert din lungimea corpului. Restul corpului va prinde din urma capul abia la adolescenta.
Opt saptamani, embrionul arata ca un om miniatural si de aici va fi cunoscut drept fat, de la latinescul pentru “copil”. Fetita a ajuns la un important punct de cotitura. Pana acum, embrionul depindea de nutrientii extrasi prin intermediul sacului de galbenus, un balon plutitor conectat la baza cordonului ombilical. Sacul de galbenus uman nu seamana cu cel din oul de gaina. Se crede ca in primele cateva saptamani aceasta genereaza nutrienti si celule sanguine pentru minusculul embrion. La 2 luni, sacul de galbenus a devenit inutil si se zbarceste. Sarcina esentiala de hranire a fatului a fost preluata total de placenta, un fel de placenta hepatica de la capatul cordonului ombilical, prinsa de peretele uterului.
Placenta este sistemul de sustinere a vietii fatului cat timp este in uter. Ea consta intr-o serie de vase de sange foarte subtiri, care se intend pana in peretele uterului. Precum radacinile unui copac sug nutrientii din sol si placenta etrage tot ce ii trebuie fatului din fluxul sanguine matern: hrana, oxygen, apa, pe care le trece apoi in sangele fatului. Sangele imbogatit de alimentatia mamei traverseaza coordonul ombilical si ajunge in arterele fatului. Rezidurile, ceea ce nu ii trebuie fatului, sunt preluate inapoi de placenta si transferate fluxului sanguin matern. Placenta filtreaza si multele substante daunatoare care ar putea exista in sangele matern dar care i-ar putea face rau fatului. Dar placenta nu poate opri chiar tot, iar mama trebuie sa fie atenta cu diverse substant: medicamente, alcool, nicotina, care vor trece direct la fat. Unele femei gravide vor avea o reactie instinctive de evitare a hranei si bauturii care ar putea fi daunatoare copilului. Ele vor fi revoltate de mirosul alcoolului sau al fructelor de mare, al carnii sau al ciupercilor. Trupul mamei controleaza efectiv aportul de hrana, spunandu-I ce sa evite si declansand “poftele”, asigurand copilului ce-I trebuie, nici mai mult, nici mai putin.
Pentru mama, primul tremestru poate fi o perioada foarte neplacuta, In afara rolului ei de hranire, placenta controleaza sarcina si prin producerea unor hormoni. Aceasta explozie de hormoni din primele luni le produce unor gravide greata de dimineata.unul din hormoni, progesteronul, este secretat in tot timpul sarcinii, impiedicand elimiarea altor ovule. Alti hormone impiedica sistemul imunitar al mamei sa respinga aceasta crestere din interiorul ei. Mai trece o saptamana si acum sistemul nervos se dezvolta rapid, imprastiind conexiuni prin tot corpul.
Sistemul nervos genereaza in medie 2,5 milioane de neuroni pe minut, in fiecare minut din cele noua luni petrecute de copil in uter. Pana acum, fatul a fost linistit. Dar acum, la cam noua saptamani corpul intreg incepe sa zvacneasca. Miscarea joaca un rol esential in stimularea cresterii muschilor si in intarirea articulatiilor. In acest moment, nervii se intend de pilda, doar de la muschii picioarelor la coloana vertebrala. Conexiunea cu creierul inca se dezvolta, deci creierul inca nu controleaza miscarile fatului. Aceste miscari sunt spasme reflexe. Nici pulsul inca nu este controlat de creier. Inima bate automat si spasmodic. A prins viteza dup ace s-a trezit la viata, in a treia saptamana. Dupa ce a inceput cu un ritm de batai pe minut, inima pompeaza nebuneste cu 157 batai pe minut. Inima unui adult bate in mod normal de 70-80 de ori pe minut. Dupa acest maxim, pulsul va scadea, pentru ca inima, ca si restul corpului, trece treptat sub controlul creierului. Fatul are 10 saptamani. Pana acum, a trait ascuns de lume. Dar mama este pe cale sa arunce o prima privire asupra evenimetelor tainice din pantecul ei. O femeie insarcinata va face intre 10 si 14 saptamani prima sonograma.
Ultrasonogramele 3D au revolutionat intelegerea dezvoltarii fatului, ca si modul in care femeia insarcinata trebuie ingrijita. Imaginile se produc prin trimiterea unor unde ultrasonore, mult prea acute ca sa fie auzite din sonda in corpul mamei. Undele trec prin tesuturile interne, strabatand cu usurinta zonele fluide, cum ar fi fluidul amniotic, dar reflectandu-se de tesuturile solide, cum sunt oasele. Undele reflectate sunt capatate pentru producerea unor imagini interne, similara cu o rediografie, dar lipsita de pericole. Nu s-a descoperit vreu efect negativ al ultrasunetelor asupra fatului. Undele nu trec prin aer asa ca scanarile sunt mai putin eficiente, cand te uiti intr-un stomac sau intestine de adult, in care sunt foarte multe pungi de aer. Dar fatul traieste in uter, intr-un fluid, pana si plamanii lui sunt plini cu fluid, iar ultrasunetele vor produce o imagine in miscare, din care un operator antrenat va trage concluzii privind sanatatea fatului si starea lui de dezvoltare. Prima scanare este si o ocazie de a stabili mai precis data nasterii, pornind de la marimea fatului. Are 82,9mm. Scanarea arata din timp diverse posibile anomalii genetice. Se face si un test pentru sindromul Down, dar nu se poate spune precis daca acest copil va avea sau nu sindromul. Dar el iti poate spune daca exista vreun risc. Pana de curand, cercetarea dezvoltarii fatului uman s-a rezumat la analizarea fetilor nascuti morti, sau din ce se putea prinde din sonogramele 2d de mica rezolutie. Dar acum, acest domeniu de studiu a fost revolutionat de aparittia ultrasonogramelor tridimensionale. Exista si scanari tridimensionale cu miscari in timp real, cunoscute drept ultrasonograme 4D. Pentru obstreticieni, aceasta unealta a fost un adevarat telescop Huble. Era prima oara cand se putea deschide o fereastra in uter, cand puteai vedea fetii crescand. Aceste imagini prezinta o incredibila gama de comportamente, de care este capabil chiar si un fat foarte tanar. Obsteticienii pot observa direct cresterea fatului, ca si comportamnetul lui si reactia la stimuli, modul in care reflexele ajuta la pregatirea pentru supravietuire afara. Pe langa verificarea starii de sanatate a copilului, imaginea scanata va fi prima ocazie pentru femeie de a afla daca are un copil, doi sau mai multi.
Nasterile multiple se repeata in aceeasi familie. Daca in familia mamei tale au fost mai multe nasteri de gemeni neidentici, atunci e mult mai probabil sa faci si tu gemeni. Gemenii identici se formeaza cand un ovul se scindeaza in doua. Gemenii vor fi in acelasi sac uterin si vor imparti aceeasi placenta. Daca doua ovule sunt produse si fertilizate simultan, atunci gemenii vor fi non-identici. In acest caz gemenii vor fi separate in uter, fiecare dintre ei traind in propriul lui sac amniotic. Ei vor avea si placente separate, iar fluxul sanguin al fiecarui geaman este urmarit in tot timpul sarcinii. In afara de o nastere usoara prematura, nu apar probleme deosebite. Desi nu va putea merge decat pe la un an, aici sunt si bazele primilor ei pasi, dupa doar 11 saptamani in uter. Reflexul mersului este vizibil la nou-nascuti atunci cand le pui picioarele pe pamant. Perioada dintre 6 si 11 saptamani a cunoscut cele mai spectaculase transformari din intreaga sarcina. Fatul sufera o metamorfoza si ca va creste de aproape cinci ori in aceste efervescente cinci saptamani. Au fost produse peste 200 de tipuri de celule, muschii si nervii devin active, exista un ficat, doi rinichi si un stomac nu mai mare decat un bob de orez. S-au format toate elementele unui pui de om, desi acesta are doar sapte centrimetri in lungime. Dupa 12 saptamani, fatul intra in al doilea trimestru, cele trei luni de la mijlocul sarcinii. Desi inca minuscule, nu mai mare decat un pumn, fetita este mai putin delicata si riscul de avort spontan s-a redus. Pierderile de sarcina sunt mai frecvente in primele trei luni, cand se dezvolta noi tipuri de celule. Chiar daca mama a mai nascut un baiat, un dezechilibru in sistemul imunitar sau stresul ar putea mari riscul de avort spontan. Doar 50% din ovulele fertilizat parcurg intreaga sarcina. La cele mai multe avorturi spontane, femeia nu stie ce s-a intamplat, confundand pierderea de sarcina cu un ciclu ceva mai abundant.
La inceput, fetii baieti sau fete prezinta organe genitale identice. Ambele sexe prezinta o protuberanta. Dupa patru luni, fatul va avea pana la 14 cm. Sistemul nervos este functional, iar miscarile ei sunt controlate tot mai mult de creier. Acum este mult mai mobila. Muschii se intind, degetele se separa si se definesc, iar oasele se intaresc. Mainile se dezvolta inaintea picioarelor. Aceasta s-ar putea explica prin faptul ca mainile vor fi folosite primele, dupa nasterea copilului;sau prin aceea ca mainile sunt importante organe de simt. Ele se dezvolta simultan cu toate celelalte organe de simt. Ochii sunt acum mai apropiati si confera fatului un aspect mai uman. Sistemul nervos central si-a extins acum conexiunile de la creier la cele mai multe parti ale corpului, iar creierul isi consfinteste controlul total. Inima nu mai bate reflex si spasmodic. De acum, creierul coordoneaza muschii si inima va pompa sange intr-un ritm constant de 140-150 de batai/minut, cam de doua ori mai repid decat inima unui om matur. Cu ajutorul unei sonde Dopler acum este posibil sa se auda cum suna inima copilului. Sistemul nervos se intinde prin tot fatul, iar odata cu el si capacitatea fatului de a reactiona la stimuli. Fetita devine sensibila la atingere si daca este impunsa prin abdomenul mamei, s-ar putea sa se agite. Dupa 16 saptamani de gestatie, fatul face multe miscari complexe si devine constienta de spatial din jurul ei. Aceasta cunostinta se numeste “proprioconceptie”. Prin ea, corpul isi simte locul in spatiu si astfel noi putem interactiona cu mediul. Primim informatii de la o serie de organe de simt, ochi, urechi, nas si member, construind un model mental al lumii din jurul nostrum. Pe masura ce crestem, suntem capabili sa ne coordonam miscarile, sa stam in picioare fara sa cadem, sa alergam, sa sarim, sa ne rostogolim. Avem constiinta pozitiei si actiunilor corpului propriu, care apare si se rafineaza la inceputul vietii, printr-un sistem permanent de reactii la stimuli. Acest control se dezvolta inca din uter. Fatul isi exploareaza copul si va petrece mult timp exersand reflexul de prindere, inhatand maini, picioare, degetele de la maini si picioare si chiar cordonul ombilical propriu, pe care il va infasura uneori in jurul corpului propriu.
Dupa 18 saptamani, sistemul digestive al fatului incepe sa functioneze. Fetita nu are nevoie nici de hrana, nici de bautura, insa ea incepe sa inchita din fluidul amniotic in care este imersata. Unele resturi nedigerabile se vor aduna in intestinal ei, sub forma unei paste verde inchis, numit meconium, dar cea mai mare parte a fluidului revine in lichidul amniotic, prin intermediul sistemului ei urinar. Tot pe la 18 saptamani de sarcina, mama poate simti pentru prima oare miscarile copilului. Desi fatul este actie de un timp, abia acum miscarile sunt destul de energice pentru a fi simtite. Femeile care au mai fost insarcinate nu se vor mai alarma la fiecare senzatie de agitatie si pot detecta miscarile fatului chiar de la 15 saptamani. Ochii, care acum sunt in pozitiile lor firesti, vor fi lipiti dupa parerea generala, pana la 24 de saptamani. Evident, este intuneric si nu e nimic de vazut, dar chiar daca ar fi lumina, ochii nu functioneaza atat de devreme. Este doar prima manifestare a reflexului clipitului. Fatul, care creste de 19 saptamani, este acum la jumatatea calatoriei pana la nastere. Copilul, care in mare arata a om, are acum o lungime de 18 cm si incepe sa capete detalii incredibil de fine. Fetita are chiar si amprentele digitale. In faza urmatoare, fetita se va angaja intr-una din cele mai spectaculoase incercari ale existentei ei uterine: dezvoltarea simturilor. Fatul are sase luni si a ajuns la un important punct de cotitura.Desi nu e mai lunga decat palma tatalui ei, ea ar putea de acum sa supravetuiasca in afara adapostului oferit de uter. Ar avea nevoie de ingrijiri intensive, dar 24 de saptamani se considera momentul cel mai timpuriu la care copilul se poate naste, avand mari sanse sa supravetuiasca. In mod exceptional, copii nascuti la 22 de saptamani pot supravetui. Dar orice copil nascut premature risca sa aiba un creier deteriorate. Aproape jumatate din copii nascuti inainte de 26 de saptamani au fie handicapuri, fie dificultati serioase la invatare. Marea problema sunt plamanii, care la aceasta varsta frageda cu greu aduc in sange destul oxigen pentru a mentine copilul in viata. Pentru cei mai multi feti, incepe o perioada de relaxare in asteptare celui de-al treilea trimestru, cand pot sa acumuleze grasime si sa invete sa-si foloseasca trupul. Mama devine tot mai constienta de miscarile fatului. Absomenul ei va creste si acum ea se va simti mai bine ca oricand, fiind foarte active si vioaie. Greturile de dimineata au disparut, iar fatul nu este destul de mare pentru a o jena cum va fi spre sfarsitul sarcinii. Dupa 24 de saptamani sau sase luni, fatul intra intr-una din perioadele cele mai palpabile si spectaculoase. Fetita incepe sa primeasca primii stimuli din lumea de dincolo de uter, pe masura ce simturile ei se trezesc la viata. Cele mai multe organe de simt si nervii ce reactioneaza la atingere, toate sunt acum mature. Creierul ei este bombardat cu semnele de la aceste celulele senzoriale si trebuie sa inceapa sa interpreteze aceasta bogatie de senzatii. De-a lungul vietii ei, simturile vor face legatura cu restul lumii. Ele ii vor permite sa dezvolte o constiinta de sine, sa interactioneze cu alti oameni, sa exploareze si sa invete. Ea poate deja sa guste, sa auda, sa miroase, sa atinga si sa invete. Sunetele sunt mai puternice, iar ea se simte inghiontita si stransa. Spatiul ei vital a devenit prea mic si incomod. Curand, va fi obligata sa iasa din coconul ei linistit si confortabil, unica lume cunoscuta de ea, aruncata intr-o lume zgomotoasa, stralucitoare si infricosatoare. Mirosurile puternice trec usor prin placenta in sangele fatului si in cele din urma vor ajunge in fluidul amniotic, iar fatul va afla de timpuriu gustul mancarilor mamei. Gustul si mirosul sunt strans inrudite. Gustul este un simt foarte limitat. El ne spune doar daca mancarea este dulce, acra, sarata sau amara. Rolul lui principal este sa ne fereasca de otravuri. Pentru a identifica arome mai complexe, ca usturoi, ceapa, pui, mirodenii, folosim simtul mirosului, care este mult mai sofisticat. Mirodeniile foarte tari pot stimula chiar receptori de durere din gura. Un simt al gustului si mirosului bine dezvoltat poate ajuta copilul sa suga pentru prima oara de la sanul matern, dupa nastere. Ca si fluidul amniotic, laptele matern va contine o selectie de gusturi si mirosuri din alimentatia mamei. Daca nou-nascuta este deja familiarizata cu aceste arome si daca ii place gustul, se va simti incurajata sa se hraneasca. Este posibil ca lumina foarte intense sa ajunga in uter, de pilda lumina solara directa, cand fatul poate prinde o sclipire. Dar peretele uterului este gros, sub un strat de piele si grasime, asa ca fatul este practic tot timpul intr-un intuneric deplin. La 25 de saptamani, ochii sunt atat de detaliati, incat exista si pleoape. Dar un detaliu s-ar putea sa nu apara, oricat ar sta fatul in uter: culoarea ochilor. Unii pigmenti au nevoie de lumina ca sa se poata forma, iar culoarea ochilor copilului se poate schimba in primele luni de viata. Cel mai ascutit dintre toate simturile fatului este auzul. Fatul poate fi complet imersat in fluidul amniotic, dar deoarece sunetul se propaga de patru ori mai rapid decat in aer. Primele sunete auzite de fat, la 13 saptamani, cand urechile incep sa perceapa vibratiile, sunt clipociturile si murmurele din corpul matern. O serie de sughituri, ragaieli, bolboroseli, curgeri si sorbituri vor marca trecerea hranei, a lichidului si a aerului inauntru si in afara si prin labirintul de pasaje si tuburi ce trec chiar pe langa urechea fatului. Si fatul produce zgomote proprii, cand fetita loveste si tulbura fluidul amniotic. Ea va auzi si bubuitul celor doua pulsuri, al ei fiind de doua ori mai rapid ca al mamei. Ambele pulsuri o vor insoti tot timpul cat va sta in uter. Fatul poate auzi si sunetele dinafara, discutii, zgomote puternice, muzica. Peretii uterului si abdomenul actioneaza ca un filtru pentru cele mai multe frecvente inalte. Toate sunetele vor ajunge la fat viciate, dar sunetele inalte vor fi cele mai atenuate. Doar sunetele joase, basii unei piese musicale, vor avea un impact mai mare. Glasurile vor fi si ele distorsionate. In general, vocalele au comportamente de frecventa mai joasa decat consoanele, astfel incat fatul va auzi doar melodia vocalelor, fara percutia consoanelor. Sunetul glasului matern este deosebit de toate celelalte, pentru ca el calatoreste direct prin fluidele corporale. Aceasta poate determina copilul sa aiba cu mama lui o relatie diferita de cele cu oricare alte persoane. Alte glasuri, cum ar fi cel al tatalui trec prin aer, nu prin lichid sin u se pot distinge de zgomotul de fond. Odata cu dezvoltarea simturilor, va aparea si durerea.
In ultimul trimestru de sarcina, copila trebuie sa se pregateasca pentru viata in afara uterului. Multe trucuri si cunostinte necesare pentru supravieturire in exterior sunt reflexe innascute, pe care le va dobandi in pantecul mamei. Dupa 26 de saptamani, copii vor dormi cam 90% din timp, iar cand dorm, nimic nu-I poate trezi. In restul de 10% din timp, ei sunt trezi si vioi, gata pentru orice ar urma sa se intample. Ei trebuie sa reactioneze la sunetele bruste, prin reflexul de tresarire, prin care bratele si picioarele se intend in lateral. Suptul este unul din reflexele cele mai importante, care trebuie perfectionate dupa nastere. La 25 de saptamani, fatul masoara 25 de centimetri din crestet in talpi. Fetita creste rapid.
In timpul ultimului trimestru, isi va tripla greutatea si isi va dubla lungimea. Creiereul si sistemul nervos vor cunoaste o dezvoltare spectaculoasa. Fatul va avea primele amintiri. Din saptamana 26, pulsul fatului poate fi auzit lipind urechea de abdomenul mamei. Inima fatului bate de doua ori mai rapid decat inima mamei. Pulsul si tensiunea sanguina a mamei sunt afectate direct de starea ei emotionala. Daca ea este calma, inima va bate mai incet si tensiunea va scadea. Daca este tensionata, stresata, inima va bate mai rapid, iar tensiunea va creste. Desi fatul are propriul circuit sanguin, aceste cresteri ale pulsului si tensiunii materne trec cu usurinta prin placenta si au un impact direct asupra copilului. Efectele se vor vedea dupa un timp. Cand mama isi revine dupa impactul stresului, iar inima ei revine la pulsul normal, inima fatului incepe sa bata mai rapid, pe masura ce efecteel fiziologice ale stresului trec prin placenta. Pe termen scurt, stresul matern poate duce la o greutate scazuta la nastere, sau chiar la o nastere prematura. Dar e posibil si ca stresul si nelinistea prelungita a mamei sa fie transferate fatului, care va dezvolta o tendinta spre stres, devenind la varsta adulta mai susceptibil la bolile cronice, la bolile cardiace sau diabet. Ar putea afecta chiar dezvoltarea mentala a copilului, in primii ani de viata. De acum, mama va simti miscarile copilului in fiecare zi. De obicei, fatul se manifesta prin loviri sau impingeri, dar uneori mama va simti impulsul regulat al sughitului fatului. Sughitul este o contractie involuntare a diafragmei. Inca este o enigma de ce fetii sughit. Una din ipoteze spune ca e un reflex care ajuta copilul sa prinda sfarcul. Spasmul sughitului unui fat este suficent de puternic ca sa fie simtit, dar, spre deosebire de sughiturile noastre, nu produce niciun sunet. Sunetul sughitului unui om adult este produs de oprirea brusca a trecerii aerului, prin inchiderea corzilor vocale. Dar, in plamanii fatului nu ezista aer, deci sughitul nu e sonor. Intre organelle importante plamanii se dezvolta ultimii. Plamanii nu functioneaza in timpul sederii in uter. Tot oxigenul necesar fatului este furnizat de sangele mamei, prin intermediul placentei. Reteaua ramnificata de tuburi din plamani e plina cu lichid amniotic in tot timpul petrecut in uter, iar minusculii saculeti de aer care vor extrage oxigenul din aer sunt inchisi. Dar fatul face deja miscari de respiratie cu plamanii si diafragma. Aceasta activitate exerseaza muschii toracelui, care la nastere vor fi pregatiti sa goleasca plamanii sis a-I umple cu aer. Cei mai multi feti care ajung la 26 de saptamani vor ajunge fara probleme la nastere, prinzand in greutate, si exersandu-si reflexele si simturile.
La 28 de saptamani, fetita este la 2/3 din timpul sederii in uter si castiga rapid in greutate depunand un strat de grasime sub piele. Simturile sunt in permanenta activitate si cortexul cerebral e destul de matur pentru a sustine o constiinta de sine. In urmatoarele 4 saptamani sistemul ei nervos va deveni la fel de avansat ca cel al unui copil nou-nascut. Fetita devine constienta de lumea din jurul ei si pentru prima oara creierul ei incepe sa memoreze. Fatul va petrece mult timp ascultand glasul mamei si va recunoaste foarte bine ritmurile acestuia. Fiind permanent expusa vocii materne, fetita va recunoaste elementele ei si chiar va reactiona la glasul mamei. Cercetatorii care analizeaza plansul nou-nascutilor au descoperit ca plansetul contine unele din caracteristicile vorbirii mamei. Fatul poate acum sa auda, sa guste, sa miroase si sa atinga. Cu cea mai mare probabilitate, fetita este intoarsa cu capul in jos. Se pregateste pentru nastere. Tipul de muzica la care este expusa copila ii poate afecta dispozitia. Muzica rapida o va stimula. Muzica mai apropiata de sunetele naturale ale vocii umane,ca muzica clasica sau corala, au un efect de calmare. Daca aude aceeasi muzica in repetate randuri, fetita si-o va putea chiar aminti. La 33 de saptamani, fatul poate recunoaste o anumita piesa si poate chiar sa tresara in ritmul ei. In cadrul unui studio, fetii au fost expusi repetat, in timpul sarcinii, temei musicale dintr-o telenovela. Dupa nastere, expusi aceleiasi muzici, copii au devenit vioi si relaxati si au incetat sa planga.
Copii care nu au fost expusi la muzica in timpul sarcinii nu au prezentat nicio reactie la aceeasi melodie. Pentru cercetatorii care au efectuat experimental, este o dovada a unei memorii pe termen lung, dinaintea nasterii copilului. Intr-un experiment similar, mamele au repetat o poezie pentru copii, zilnic, in timpul ultimei luni de sarcina. La sfarsitul experimentului, o scadere repetata a pulsului fatului a aratat ca fetii s-au familiarizat cu aceasta poezie, spre deosebire de alte poezii, pe care nu le ascultasera. Unii oameni de stiinta sustin ca exista o deosebire foarte mica intre creierul unui copil nou-nascut sic el al unui fat de 32 de saptamani. Pe vremuri se considera ca dezvoltarea mentala a unui copil incepe la nastere, dar acum se pare ca nasterea nu e importanta in dezvoltarea mentala. Fetita nu se poate tine singura la nastere, dar in ce priveste procesul gandirii, invatarii si amintirii, ea deja lucreaza la ele din greu de la trei luni, iar creierul ei va continua sa creasca in acelasi ritm timp de un an. Faza finala este foarte solicitanta pentru mama.
Scanerele 4D au pus in evidenta faptul ca fetii prezinta REM-miscari rapide ale ochiului, in timpul somnului. Este o perioada a somnului in care ochii au miscari bruste sub pleoape. Stim ca intr-o faza mai tarzie a vietii REM indica faptul ca visam.Miscarea ochiului poate fi un semn ca fatul deja viseaza, desi pana la nastere mai este o luna. Experienta de viata este redusa si este greu de inchipui ce poate visa un fat, dar poate ca viseaza ca se joaca cu degetele proprii sau bolboroselile din stomacul matern. La fat oricat de simplu ar fi visul ar putea fi essential in stimularea cresterii si dezvoltarii creierului. Privarea de somn a unui fat sau a unui nou-nascut poate afecta grav dezvoltarea creierului.
Putin dupa 8 luni, creierul are 100 de miliarde de neuroni, cu 100 de trilioane de conexiuni. Creierul si capul au crescut cat le-a permis uterul, dar si cat sa se poata strecura afara prin plevisul mamei.
De la 35 de saptamani, fatul se poate naste fara probleme si chiar fara prea multa asistenta medicala, desi cu cat va sta mai mult in uter, cu atat va fi mai sanatos la nastere.Mama se va simti tot mai neplacut. De la stadiul de unica celula, fetita este acum grea si inghesuita. Ea acumuleaza grasime si ea de la mama mai multe resurse decat poate aceasta sa furnizeze. Este timpul sa iasa in lume. Numaratoarea inverse a inceput. Ziua nasterii unui copil este imposibil de prezis. Cand se maturizeaza, plamanii secreta in fluidul aminotic o proteina, care atenueaza capacitatea placentei de a produce hormone. Productia de progesterone scade, aparand un alt hormone, oxitocina, care induce brusc contractii ale uterului si inceperea travaliului. Oxitocina inhibeaza memoria si poate determina femeia sa uite durerile nasterii sis a se ataseze de nou-nascut. In prima faza a travaliului, capul copilului este la baza uterului. Durerile nasterii pot fi attenuate daca mama naste in picioare, sezand pe scaun sau pe vine, mai degraba decat sa stea intinsa pe spate. Travaliul este dureros si stresant si pentru copil. Daca se va incalci, cordonul ombilical poate sa opreasca fluxul de oxygen. Pentru a ajuta procesul, corpul fetitei secreta cantitati mari de adrenalina, pentru ca inima sa pompeze suficent de rapid sangele. Adrenalina ajuta si la pregatirea plamanilor pentru munca de o viata, pe care o vor incepe curand. Dup ace colul uterin este deschis complet, incepe a doua faza a travaliului nasterea propriu-zisa. Cu fiecare contractie a uterului, copilul este impins tot mai mult prin colul uterin si prin vagin, pana cand incepe sa se zareasca crestetul. Indata ce iese fetita, plamanii ei se golesc de fluid si intra aerul, care va umfla sacii pneumatici. Toate sistemele ei vitale functioneaza independent si cordonul ombilical poate fi taiat. Placenta a devenit inutila si urmeaza copilul prin vagin.

Documentar: In pantec de la conceptie pana la nastere.